Îngeraşul preşedintelui îl face fermier

ILIE CĂLIAN

Toată ţara comentează, în fel şi chip, transformarea preşedintelui Traian Băsescu din căpitan de cursă lungă, cu brevetul recent înnoit, în „boier”, în fermier posesor a circa 300 de hectare „compacte” de teren în judeţul Călăraşi, în comuna Nana. Numele acestea nu vă spun nimic, dar, dacă vă uitaţi pe o hartă, veţi observa că este vorba despre un teren apropiat de Dunăre, la Nord de Olteniţa, într-o zonă în care nu prea sînt sate, ci un imens spaţiu cultivabil cu cereale. Spune consilierul prezidenţial, care s-a ocupat personal de achiziţia terenului, că este unul dintre cele mai „bune” din ţară, unde se pot obţine recolte între şase şi nouă tone la hectar, în funcţie de condiţiile meteo.

S-a vorbit mult despre următoarea ciudăţenie: Băsescu şi-a „exprimat” nostalgia de a deveni fermier pe vreo două-trei sute de hectare, dacă s-ar găsi vreo bancă dispusă să-i dea un credit. Şi, minune, un îngeraş a avut grijă – nu de el, ci de fiica sa mai mare, Ioana, care a obţinut creditul. Concluzia ar fi că, dacă fiecare român se roagă la Doamne-Doamne, în scurtă vreme i se împlinesc toate dorinţele – concluzie pe care trebuie musai să şi-o însuşească mai ales aceia, mulţi, care se calcă în picioare la moaştele Sfintei Parascheva, la Izvorul Tămăduirii, la Sfînta Marie Mare de la Nicula, la moaştele Sfîntului Dimitrie cel Nou de la Bucureşti ş.a.m.d. – sute şi sute de mii de români, care ar putea deveni, fiecare, posesorul a cîte trei sute de hectare de pămînt arabil de cea mai bună categorie de cernoziom.

S-a comentat mult şi, după părerea mea, ridicol, despre posibilitatea „tinerei” notare Ioana Băsescu de a plăti peste 30.000 de lei pe lună (după cum zicea tătîne-său) rata la bancă. Cică n-ar avea bani pentru aşa ceva – lucru recunoscut de Băsescu însuşi, care s-a gîndit că, în această situaţie, ar trebui să-şi asume el răspunderea, adică să-şi treacă asupra sa această proprietate. În realitate, nu cred că rata lunară ar fi o problemă: este de presupus că, dînd în arendă acest teren, Ioana (sau tatăl său) ar obţine ceva bani din recolte. Nu ştiu cîţi bani se pot obţine de pe 300 de hectare, cu o recoltă de, să zicem, în medie, 7,5 tone de cereale la hectar, şi cîţi îi rămîn proprietarului. Păi, dacă nu-ţi scoţi din recoltă banii investiţi, mai merită să cumperi terenul?! Dar dacă, aşa cum ne avertiza, mai „învăluit”, Băsescu, trebuie să fim atenţi cum va creşte preţul terenurilor începînd de anul viitor, cînd „se dă liber la vînzare” către cumpărători din UE? Cei „deştepţi” cumpără azi – în ultima secundă – terenuri, pentru a le vinde mult mai scump unor străini. Cum ar fi dacă Băsescu ne-ar anunţa, anul viitor, că nu are stofă de fermier şi s-a hotărît să-şi vîndă terenul?!

De fapt, problema problemelor nu este nici cît a costat terenul, nici cum se pot scoate banii cu cîştig – prin arendare ori vînzare. Nici măcar nu are importanţă dacă Băsescu (nu fiica sa, pe care a „scos-o la înaintare” a doua oară, după „jmecheria” cu înregistrarea mărcii „Mişcarea Populară”) avea sau nu banii daţi şi bunăvoinţa băncii care i-a dat un credit de un milion de euro pe 30 de ani. Şi nici măcar care e preţul real sau dacă Băsescu a dat acei bani ori e vorba despre un şantaj, asupra nu ştiu cărui proprietar străin.

Problema e simplă: cinismul cu care Băsescu le rîde-n nas cetăţenilor acestei ţări. Zice el că fiicei sale Ioana o să-i fie cam greu să-şi plătească rata, fiindcă este un „tînăr” notar… Cam cîţi „tineri” – notari sau de altă profesie – şi-ar permite să se gîndească la o rată la bancă nu de 30.000 de lei, ci doar de 3.000?! De fapt, el ne rîde-n nas tuturor, arătîndu-ne că, în calitatea/calităţile sale, dispune de sume de bani care depăşesc posibilităţile financiare cunoscute oficial ale familiei sale. Şi că puţin îi pasă de ce gîndeşte o ţară întreagă despre el.