Cercetătorii au descoperit secretul unui creier vechi de 4.000 de ani şi incredibil de bine conservat

Cercetători turci au găsit o explicaţie pentru incredibila stare de conservare a unui creier vechi de 4.000 de ani, descoperit pe un şantier arheologic în 2010, informează publicaţia franceză Le Nouvel Observateur. Uimitoarea descoperire a fost făcută de arheologi pe situl arheologic din Seyitomer Hoyuk, care reuneşte vestigii romane, greceşti şi frigiene din secolele II-III era noastră. Corpurile descoperite datează din Epoca Bronzului, în urmă cu aproximativ 4.000 de ani. Mai mult decît atît, în cutia craniană semideschisă a unuia dintre trupurile umane, arheologii au descoperit un creier într-o stare de conservare absolut surprinzătoare.

Nu este un lucru rar să fie găsite corpuri mumificate, precum cel al mumiei Otzi, veche de 4.500 de ani, descoperită în 1991 în gheţurile Alpilor italieni, însă este mult mai complicat să explici în ce fel, în absenţa frigului extrem, anumite ţesuturi moi se pot conserva. Este bine cunoscut faptul că, la fel ca alte organe, creierul se descompune rapid după moarte.

Cum se poate explica conservarea unui creier timp de 4.000 de ani, în absenţa gheţii? Oameni de ştiinţă din mai multe universităţi şi centre de cercetare din Turcia au dezvăluit cheia misterului, într-un articol publicat într-o revistă de biologie umană comparată.

Cele patru corpuri umane au fost exhumate din mijlocul unui strat de sedimente ce conţinea numeroase bucăţi de lemn calcinat, ceea ce a făcut ca echipa de cercetători să-şi imagineze următorul scenariu: în urma unui cutremur de pămînt, nefericiţii au fost acoperiţi împreună cu casa lor (regiunea de săpături se află într-o zonă tectonică foarte activă). Ulterior, resturile casei au fost devorate de flăcări. Tocmai acest mediu, fără umiditate şi fără oxigen, ar fi fost favorabil unei bune conservări a trupurilor umane.

Însă, acest lucru nu este suficient pentru a explica pe deplin conservarea ţesuturilor moi pe o perioadă atît de lungă. Prin urmare, oamenii de ştiinţă au găsit un alt argument, analizînd chiar compoziţia sedimentului şi descoperind că acesta este bogat în potasiu, aluminiu, bor şi magneziu, elemente chimice care intră în reacţie cu acizii graşi din corp, pentru a crea o substanţă destul de respingătoare, denumită “adipocire”.

În condiţii de umiditate şi de temperatură adecvate, această substanţă albicioasă, care seamănă cu săpunul, se formează peste tot în cadavru şi contribuie la conservarea acestuia pentru o perioadă extrem de lungă. Tocmai acest lucru explică şi extraordinara stare de conservare a creierului.

Desigur, acest eşantion vechi de 4.000 de ani nu este “decanul” creierelor fosilizate. Cel mai vechi de la ora actuală a fost descoperit în Armenia în 2009. Acesta ar fi vechi de peste 5.000 de ani. Însă, dat fiind mult mai buna stare de conservare a celui descoperit în 2010, acesta din urmă ar putea să le dezvăluie oamenilor de ştiinţă prezenţa unor boli neurodegenerative, a unor tumori sau hemoragii şi modul în care au evoluat respectivele maladii.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.