Pînza de păianjen

E subţire, fină, artistic lucrată, parşivă şi tainică cum nici n-ai crede. E o capcană frumoasă şi zău că nu-l antipatizez pe autor, căci aşa i-o fi programul micului păianjen din Natură.
Păianjenul asta ştie – asta face, nimic de zis, ba. dacă se obrăzniceşte şi ne invadează habitatul, avem şi spray-uri insecticide sigure şi eficace.
Dar ce te faci cu Pînza de păianjen ţesută de om? Cu minciunile cele măiastre, cu tentaţiile cele periculoase, cu capcanele cele alunecoase, toate construite de Ticălos cu scopul de a te aburi, păcăli, ademeni, prinde şi killeri?
Dar ce te faci cu Pînza de păianjen ţesută de promisiunile electorale, cele edulcorate cu panglici frumos colorate şi ideologii aromate?
Dar ce te faci cu Pînza de păianjen ţesută de şmecheriile cele ingenioase în care cad, mereu, bieţii oameni, fie că le zice jurămînt de iubire, jurămînt la tribunal sau la învestirea unor prea înalţi, ce se dovedesc foarte mici, fie că le zice inginerii financiare tenebroase şi grav păguboase, fie că le zice … ?
Dar ce te faci cu Pînza de păianjen ţesută de noi înşine pentru noi înşine, căci adesea, prea adesea, ne minţim, ne înşelăm şi ne sufocăm cu „plînsul pentru laptele vărsat”, din care nici măcar nu am învăţat ceva, dar ne miorlăim în neştire, risipind niagare de energie şi timp pentru asta sau pentru alte prostii?
Dar, ce te faci? … Chiar aşa, ce putem face?
Am putea face multe, dacă am vrea. Dar vrem? Şi dacă vrem, vrem destul? Psihocibernetica ne spune că se pot face adevărate „minuni”, dacă voinţa este puternică. A spus-o şi Adler cîndva: între dotare şi voinţă învinge, totdeauna, voinţa. Dar pentru asta trebuie o motivaţie, o motivaţie foarte puternică, foarte serioasă, foarte mobilizatoare, care va detona energii latente, nebănuite, va energiza şi va motiva, apoi, din nou. E un proces. Astăzi, ”alchimia” succesului este bine disecată şi bine cunoscută de specialişti şi verdictul este unic: te poţi programa pe succes! Pentru asta îţi trebuie un vis, un ţel măreţ, constant, repetat, încredere că poţi să-l atingi, voinţă, perseverenţă, entuziasm şi motivaţie care să-ţi detoneze „fisiunea nucleară”, energia necesară atingerii visului. Dacă ştim e uşor să vedem, „răsfoind” treptele, unde greşim, să corectăm din mers mecanismul şi să-l transformăm într-un servo-mecanism imbatabil pentru succes.
Ideea este că nu corectăm ceea ce greşim.
Nu putem face asta fiindcă nu recunoaştem că greşim, ne este ruşine să facem acest lucru şi asta-i cel mai periculos fiindcă – iarăşi greşim! Tragem, astfel, la xerox greşeli după greşeli, asta e Pînza de păianjen cea mai parşivă în care cădem, apoi, implacabil, cu toţii.
Nu se poate rezolva o problemă, indiferent care este ea: boală, greşeală, impediment, greutate, dacă nu recunoşti mai întîi că o ai, dacă nu ţi-o asumi. Abia apoi dorinţa de a o rezolva se poate împlini prin declanşarea mecanismului de rezolvare.
Aici greşim.
Şi-apoi ne mirăm că nu ne vindecăm, „nu ne iese”, nu rezolvăm problemele, că ele rămîn şi că vor atrage după ele altele şi altele, plus frustrarea nerezolvării lor,  catastrofe în Psihologia succesului.
Pînza de păianjen se ţese, astfel, în tăcere,  cu şiretenie,  cu perfidie şi lăcomie, căci micul păianjen asta ştie – asta face.
Stela-Maria IVANEŞ