HAI, LA FESTIVAL!

Dacă ne pricepem la ceva şi sîntem fruntaşii Europei, apoi acelea sînt festivalurile. Diversitatea imaginativă a acestora este deosebită: avem festivalul berii (la sticlă, butoi, halbă şi ţap), al cartofului, al cepei, al laptelui, al cailor – care nu se ţine de Paşte, dar termenul este o unitate de măsură – al pîinii, al umorului, al fanfarelor etc.

Peste acestea, însă, şi altele scăpate la socoteală, se află festivalul politicienilor noştri, zilnic, dacă nu chiar cotidian, popularizat, conform partizanatelor,  la fel de des, ori ignorate pe micul ecran, iar protagoniştii, cam aceiaşi de la o vreme, se întrec la diferite probe (de îndemînare verbală, de pantomimă critică, dansuri populare de societate, de promisiuni, unele chiar umoristice, de futurologie unul pe altul şi toţi pe unul) în faţa unui juriu format din populaţia ţării, sub atenta supraveghere a ADN-ului social,  prin DNA, Curtea Constituţională – a miracolelor fireşti, zic unii – şi alţi cîţiva atenţi privitori cu camere, miniaturale, şi microfoane mascate în bucheţele de „nu mă uita, că ţi-am fost credincios pînă la deces”.

De la prezident şi pînă la penultimul consilier local, toţi se află în festival! Ultimul consilier se găseşte într-o călătorie în interes de serviciu, undeva aproape de Polul Nord, pentru a-i vinde lui Moş Crăciun reni româneşti, o combinaţie între cerbul carpatin (de aur, ajuns şi el festival) şi oaia de baladă, cu nume de alint, sau într-o insulă din mijlocul Oceanului Pacific, o deplasare gastro-politică, din care să rezulte o colaborare săţioasă, de genul mămăligă cu banane şi omletă din ouă de pasăre colibri. Bineînţeles, românul plăteşte, fiindcă s-a obişnuit să fie un bun încasator peste amîndoi obrajii simultan, ca să nu mai punem la socoteală acele evenimente, cînd isteria a fost făcută într-un fel şi scrisă într-altul.

Festivalul acesta politicesc are şi momente neincluse în program, cum ar fi supărarea mîrîită pe mass-media, îndeobşte pe anumite televiziuni, sau intrarea în sala paşilor pierduţi cu opinci dotate cu zurgălăi, împrumutate de la festivalul căluşului, sau al căluşerilor, nu se ştie precis.

La acest festival al politichiei nu se prea face o preselecţie a participanţilor, iar preşedintele la zi al juriului hotărăşte cine intră în concurs: de aceea, de la o vreme, pe micuţul ecran nu prea mai apare niciun ministru, care ar trebui să dea nişte explicaţii românilor, spectatori şi foarte telespectatori.

Premiile, căci se dau premii babane, în bani, sau contracte, sînt arvunite deja, iar fraierii de serviciu (tot românii, evident) primesc diplome.

În tot acest timp şi vremuri, în grădina Raiului se fac reamenajări masive, pentru că se anunţă o iarnă pămînteană, foarte aspră pe la noi, şi este aşteptat un lot masiv de pensionari, care nu se ajunge cu banii şi care cînd aude – de la televizor, de la cine altcineva – cît va ajunge gigacaloria, mai cumpără în naivitatea sa o pătură, cît îl ajunge plapuma.

Avem, totuşi, o veste bunicică: s-au ieftinit becurile de lanterne, deci nu mai este nevoie de luminiţa de la capătul tunelului…
Cornel Udrea

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.