Un spirit ancorat în vîltoarea configurărilor memorabile: V A S I L E G H E O R G H I Ţ Ă – 7 0

Într-un prezent dominat de preocupări prioritar pragmatice pare cu totul bizar să mai întîlneşti făpturi care-şi manifestă cu nonşalanţă o aură boemă. Cînd postura e susţinută de autenticitatea creaţiei, atunci comportamentul capătă motivaţie şi-şi merită din plin reverenţa noastră. E privilegiul unor spirite speciale, puternic ancorate în vîltoarea configurărilor memorabile.

afis_1De decenii bune în spaţiul cultural clujean, dar şi-n prodigioase ambianţe colegiale din cuprinsul ţării, se insinuează pregnant şi plin de farmec silueta maestrului Vasile Gheorghiţă, un magnific furnizor de energie prin culoare, un virtuoz mînuitor al traiectului grafic şi-un cuceritor interlocutor, predispus dialogului în durată la cotele înaltei exigenţe civice şi estetice. Face parte din specia rară a celor stăpîniţi permanent de o maximă ardenţă care se cere cheltuită cursiv, continuu, în avantajul celor din jur. Ca norocul, cazul nu este singular, iar dacă este să-i căutăm similitudini, gîndul se îndreaptă spontan spre nume sonore în arta românească: un Romul Ladea, Petre Abrudan, Teodor Harşia, un Paul Sima, Alexandru Cristea, Laurenţiu Buda sau Mircea Vremir, ca să pomenim doar cîţiva dintre cei care i-au stat în preajmă.

Turdean prin naştere (27 septembrie 1943) şi trăitor în Cluj din copilărie pînă astăzi, Vasile Gheorghiţă n-a făcut din mediul urban subiect suveran. L-au interesat concetăţenii cu freneziile lor instauratoare de statut uman pozitiv, onest şi sincer, dar se va impune conştiinţei publice încă la final de ani 60 prin expresivitatea unor compoziţii laborioase în care erau eternizate cu simpatie şi delicateţe atitudini şi ritualuri perpetuate prin tradiţie. Îndeosebi pitorescul tîrgurilor şi-al rusticului transilvan au beneficiat de implicaţia sa creativă, fiind inserate în memoria vremii scene de o cuceritoare vivacitate prin densităţi cromatice în game prioritar sobre, conjugate cu incisivităţi grafice prompte, energice, care au imprimat stilului un pronunţat caracter constructiv. Împărtăşind pînă-n 1990 şi condiţia dascălului navetist pe meleaguri bistriţene şi maramureşene, îşi va lărgi iniţial aria inspiraţiei cu infinite notaţii în tuş, pix, carioca, impregnate în zeci de caiete de schiţe, admirabilă comoară purtătoare de scînteieri fraterne în relaţie cu o umanitate confruntată cu nu comode provocări şi dileme. E uimitor cîtă dragoste de semeni a manifestat un artist cu har, care va configura prin culoare şi grafism frusta respiraţie a unei colectivităţi de-o nobilă demnitate în curata ei simplitate. În colecţii muzeale şi particulare se păstrează zeci de transpuneri picturale şi grafice, reconstituind fresca unui prezent românesc în care oameni cu priviri ferme şi trupuri svelte par încrustaţi în eternitate, coline în riguroase succesiuni ritmice învăluie ocrotitor siluetele unor localnici călări, grupate în tensionate cavalcade, iar curgerea vremii nu va fi reprezentată prin obişnuita alternanţă a anotimpurilor, ci prin acea stranie senzaţie de timp incert, sub clară poetică metafizică.

Cum era şi firesc, prestanţa unui demers creativ reprezentativ la nivel de generaţie, dublată de verva confesivă a unui vajnic cultivator de sentiment de breaslă, întemeiat pe criterii de onestitate şi valoare, au antrenat frecvente şi onorante invitaţii de participare la prestigioase tabere de creaţie, amintind aici de cele de la Calica-Tulcea, Sîngiorgiu de Mureş, Ciucea, Sovata, Sighişoara. Dacă la aceste fructuoase popasuri mai adăugăm constantele cantonări estivale pe plaja de la Vama Veche, avem evidenţa unor fortifiante prilejuri de a-şi îmbogăţi registrul imaginativ şi şansa de a-şi determina exact condiţia printr-o obiectivă confruntare colegială. Nervul dezinvolt al unui remarcabil desenator, susţinut şi de acuitatea unui pronunţat simţ satiric, îl impulsionează la imortalizarea de situaţii, fizionomii, caractere, prin şarje prieteneşti pline de savoare, care au hrănit deliciul zilnic al participanţilor la taberele de creaţie. Asemenea mostre de o fascinantă ingenuitate şi încărcătură spirituală, alături de amintitele notaţii efectuate cu prilejul navetelor profesorale, rareori publicate în presă, îşi merită cu prisosinţă valorificarea printr-un album evocator de trăire autentică prin inefabile instantanee.

După 1990, asumîndu-şi avantajele, dar şi riscurile liber-profesionismului, maestrul Vasile Gheorghiţă, păstrîndu-şi verva, amploarea şi timbrul viziunii şi a stilului care l-au consacrat, va face din suportul creaţiei raţiunea primă a existenţei curente. Conştient că trebuie să amplifice sfera clientelei furnizoare de indispensabile resurse materiale, s-a avîntat către noi praguri inspirative, inserînd în centrul preocupărilor ipostazierea fermecătorului motiv al eternului feminin. Stimulat şi de prezenţa unor superbe modele va proceda la lansarea în ultimele două decenii prin galerii de artă şi expoziţii a sute de variante în pastel, tempera, acuarelă, prin care şi-a mărturisit în continuare statutul de creator referenţial prin fulminanta capacitate de a elabora imagini impresionante prin rafinamentul armoniilor cromatice eterate în feerice orchestraţii, prin supleţea caligrafiilor rezumative de splendoare senzitivă, prin forţa de a sustrage pretextul inspirativ din zona concretului anodin, proiectîndu-l în spaţiul sintezelor revelatoare de univers spiritualizat.
La mulţi şi fertili ani, maestre Vasile Gheorghiţă !
Negoiţă  LĂPTOIU

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.