Germania: SPD nu mai deţine monopolul mesajului social-democrat

Financial Times

Marcarea, la Leipzig, a celei de-a 150-a aniversări a venerabilului Partidul Social Democrat (SPD) din Germania a fost un moment major de nostalgie printre fidelii partidului. A fost o ocazie bună de a aminti că SPD a fost partidul care a pus dreptatea socială pe agenda politică a Germaniei, că a luptat pentru vot universal şi a încercat să reprezinte “oamenii mărunţi” în politica naţională. A fost singurul partid ai cărui membri ai Parlamentului au votat împotriva puterilor de urgenţă cerute de Adolf Hitler, în martie 1933.

Cu toate acestea, ocazia a fost curios de “în surdină”. Aceasta pentru că SPD de astăzi, în pofida istoriei sale de mîndrie, se luptă să facă impresie în campania electorală pentru alegerea unui nou guvern în Germania, în septembrie. El este blocat la sub 30% sprijin în sondaje, minimul necesar pentru a cîştiga puterea în coaliţia sa favorizată cu Verzii.

Adevărul este că fiecare dintre principalele partide din Germania are astăzi politici care ar putea fi descrise ca social-democrate. SPD nu mai deţine un monopol privind mesajul său.

Angela Merkel, a cărei popularitate în calitate de cancelar – un remarcabil 65% – stimulează sprijinul pentru coaliţia sa de centru-dreapta, a pus stăpînire pe politicile social-democrate pentru a comanda terenul de centru. A stabilit un salariu minim în mixajul ei de politică a partidului – deşi unul fixat sector cu sector – plus reglementări mai dure privind instituţiile financiare, printre care şi o taxă pe tranzacţii.

Verzii sînt social-democraţi cu o tendinţă de focalizare asupra mediului. Chiar şi Partidul Liber Democrat (FDP) încearcă să creeze un fel de politică a salariului minim. Toate partidele principale, cu excepţia celui de extremă-stînga “Die Linke”, sînt pro-europene. Ele sînt de acord că trebuie să ai bugete echilibrate pentru a avea creştere durabilă.

Acest lucru a limitat extrem de mult marja de manevră a lui Peer Steinbrück, candidatul SPD la postul de cancelar. L-a forţat să parieze pe un program – ce prevede cheltuieli mai mari pentru educaţie şi infrastructură -, finanţat prin creşteri de impozite pentru persoanele cu venituri mai mari, de la 42% la 49% şi reintroducerea unui impozit pe proprietate. Verzii vor impozite mai mari, de asemenea.

Sondajele de opinie sugerează un răspuns amestecat. Reacţia imediată la planurile fiscale ale Verzilor a fost ca sprijinul pentru partid să crească, deşi a scăzut din nou sub 15%. Problema lui Steinbrück este atît structurală cît şi politică. Deşi SPD are încă un număr respectabil de 480.000 de membri – chiar înaintea CDU – a îmbătrînit constant. În termeni de sprijin în alegeri, 29% din alegătorii SPD au avut peste 60 de ani în 2009, comparativ cu 24% în 1998, potrivit institutului de cercetare Forsa.

SPD nu mai este partidul clasei muncitoare. Numărul muncitorilor în regim de angajat permanent care au votat în 2009 a fost mai mic cu 6% comparativ cu 13% în 1998. Sprijinul “gulerelor albe” în urmă cu patru ani a fost de 33%, în cea mai mare parte din sectorul public.

Partidul nu şi-a revenit niciodată în urma divizării sale privind “Agenda 2010”, reformele pieţei forţei de muncă introduse de cancelarul Gerhard Schröder, în 2003. Mulţi adepţi de stînga şi sindicalişti au dezertat la “Die Linke”, sau au devenit non-alegători.

De aceasta dată, partidul a virat la stînga în manifestul său, deşi Steinbrück provine din aripa de dreapta a formaţiunii. El a fost forţat să accepte creşterile de impozite, fără prea mare entuziasm.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.