Triumful iubirii – triumful Poeziei

Coperta carte Triumful iubirii - Emilia Tudose A apărut, recent, la editura Sedan din Cluj-Napoca, un reuşit volum de poezie semnat de Emilia TUDOSE şi intitulat Triumful iubirii. Volumul, apărut în seria Poeţi români contemporani, beneficiază de o prefaţă scrisă de poetul Ion Cristofor, care remarcă, pe bună dreptate, că: „triumful iubirii e trimuful clasicismului”. În felul acesta, Ion Cristofor ţine să atragă atenţia cititorilor că autoarea, care nu se află la prima sa încercare poetică, volumul de faţă fiind al treilea (la acesta adăugîndu-se şi unele prezenţe în publicaţii literare), acesta este scris cu mijloace prozodice, specifice poeziei clasice. În pofida acestui aspect extrem de important, poezia Emiliei TUDOSE nu are deloc un aer sau aspect vetust şi oferă o lectură interesantă, plină de surpriza de a găsi, pe lîngă emoţie, şi o bună stăpînire a mijloacelor sale de exprimare poetică. La rîndul său, poetul şi exegetul Al. Florin Ţene, care semnează pe coperta IV a volumului o scurtă prezentare, evidenţiază faptul că prezentul volum transcrie cu atenţie trăiri şi sentimente avute de autoare alături de soţul pe care l-a pierdut, căruia nu îi dedică doar fiecare poem, ci fiecare din versurile incluse în sumarul cărţii de faţă: „ poeziile sînt străbătute de o ambiguă stare de reverie, ce poate însemna deopotrivă căutarea şi invocarea jumătăţii mitologice, soţul”. Pe coperta IV a acestei frumoase cărţi, găsim şi un portret al autoarei, datorat tinerei, dar talentatei graficiene Luminiţa Vlaşin. Acesta completează, inspirat, acest nou volum de versuri, care ne invită să pătrundem în universul trăirilor poetei. Spre lauda autoarei, recenta sa carte de poezii nu este o nesfîrşită lamentaţie lirică, ci mai degrabă o meditaţie şi o rememorare a unor trăiri în care iubirea soţului pierdut i-a umplut şi înnobilat existenţa de zi cu zi. Poeta rememorează acele clipe de beatitudine şi, în acelaşi timp, pare să-şi redescopere soţul pierdut în tot ceea ce o înconjoară, în toate locurile pe unde se află acum. Adeseori, autoarei, „iubirea îi pare înger” sau se miră în faţa naturii simţind „acel fior mirific” care o poartă pe alte tărîmuri de unde se ştie vegheată de duhul celui dispărut. Desigur, autoarea are adeseori parte şi de clipe mai tensionate, de aşteptare disperată: „ În casa mea nimic nu mişcă/ Sub paşii mei parcă mă nărui/ Dar sub stindardul izbăvirii/ În a iubirii forţă stărui.” Uneori o deranjează tăcerea celui iubit altădată, tăcere pe care însă o trăieşte ca pe un vis, ca pe un „ dor nebun/ Ce nemilos ne devorează.” Întregul univers al poetei este profund marcat de clipele de odinioară, care îi şi dau forţa şi puterea de a merge mai departe, în pofida singurătăţii pe care i-o bănuim. Citită în această cheie, cartea Emiliei TUDOSE rămîne o invitaţie insistentă la meditaţie asupra sensurilor existenţiale, ale iubirii, dar niciodată ale însingurării, pentru că poeta trăieşte cu maximă sinceritate fiecare clipă, iar prin iubirea regăsită în fiecare vers înţelegem de unde îşi găseşte forţa şi puterea de a duce mai departe aceste nobile trăiri. Ceea ce este remarcabil la acest volum de versuri este faptul că în pofida mijloacelor clasice şi clasicizante, cititorul este nevoit să remarce autenticitatea trăirilor, dar şi forţa expresivă prin care dă glas sentimentelor. Credem că, prin acest recent volum , Emilia TUDOSE confirmă un talent cert, bogatul şi complexul său univers spiritual, încărcat de sentimente profunde şi autentice.

Dr. Dan BRUDAŞCU

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.