Interviu cu violonistul Sabin-Zeno Argintaru: Drumul către succes

Această săptămână a debutat armonios pe acordurile muzicii lui Mozart, în cadrul unui recital remarcabil desfășurat la Academia de Muzică Gheorghe Dima. Aici, talentații Sabin-Zeno Argintaru, la vioară și Rebecca Cojan, la pian au dăruit publicului prezent o experiență muzicală captivantă, interpretând cu măiestrie trei sonate din vasta creație a celebrului compozitor: KV. 301 în Sol major, KV. 304 în mi minor și KV. 454 în Si bemol major. Astăzi, călătorim mai departe în lumea muzicii clasice, printr-o discuție fascinantă despre arta sonoră și aspirațiile unui tânăr muzician de excepție – Sabin-Zeno Argintaru.

1. De ce ai decis să incluzi aceste trei sonate în programul recitalului tău? Ce te-a atras în mod special către aceste piese compuse de Mozart?

Am ales aceste trei sonate cu siguranță datorită mesajului lor și a faptului că ele cuprind etape diferite din creația lui Mozart. Primele două sonate din program, în Sol Major, respectiv Mi minor, sunt scrise de un Mozart mai tânăr, care la acea vreme călătorea în Europa în speranța că poate găsi un loc unde să se poată dezvolta liber ca artist și să scape de sub jugul arhiepiscopului Colloredo de la Salzburg. Sonata în Mi minor are un mesaj atât de profund; e marcantă cred eu, căci a fost scrisă întocmai în perioada în care se afla la Paris și mama sa murise. Cu siguranță că a fost o perioadă sfâșietoare pentru Mozart, iar muzica în sine spune totul despre ceea ce simțea. Ulterior, vedem un Mozart mai matur în sonata în Si bemol Major, a cărui creație este mult mai îndrăzneață și complexă. Dialogurile dintre pian și vioară sunt mereu prezente și implicit arată că muzica nu se rezumă doar la acompaniatul unui solist, ci la dialogul dintre două caractere, ambele cu un rol la fel de important, și uneori de o comedie savuroasă, mai ales în ultima parte a acestei sonate.

2. Cum crezi că variabilitatea acestor sonate reflectă diversitatea abilităților tale interpretative ca violonist?

Deseori am auzit să se spună că „Mozart e ușor”. Am căzut și eu pradă capcanei acesteia într-o vreme și am fost foarte naiv să cred asta. Ce este extrem de greu de realizat este caracterul, parfumul ce îmbie muzica sa. Asta necesită o stăpânire solidă a tehnicii violonistice cu siguranță, căci fără o tehnică bine pusă la punct unui interpret îi poate fi foarte greu să realizeze toate acele finețuri de care ține muzica mozartiană și nu numai. Cred eu că aici descoperi valoarea unui muzician, în felul în care reușește să evidențieze, culmea, toată „simplitatea” aceasta din partitură: fraze, motive, care toate au culorile și contrastele lor unice, și trecerea de la o stare la alta care uneori se întâmplă atât de repede! Așadar, cred că este o realizare pentru orice interpret să prezinte un astfel de program în recital. Aici cred eu că poți să arăți cât de bun interpret poți fi cu adevărat.

3. Cum te-ai pregătit pentru o carieră atât de diversificată, fiind membru al orchestrei filarmonicii de stat Transilvania și simultan fiind masterand la Academia de Muzică Gheorghe Dima?

Studiind, ca oricare alt instrumentist! Sigur, de când sunt angajat și în Filarmonică, e mai dificil să strecor pe undeva și ceva timp pentru studiu (dacă ai norocul de a găsi o sală liberă prin Academie). Dar sunt și avantaje în asta, am descoperit noi capacități pe care le am. Studiul necesită mai multă atenție și concentrare, mai ales când știi că oboseala își face cuib mai repede în tine după ore în șir de repetiții. Sunt limite pe care crezi că le ai și totuși ajungi cumva să le depășești, iar asta este satisfăcător. Sigur, există și limite pe care cu siguranță că nu e sănătos să le depăsești. Eu de pildă țin neapărat să am un somn odihnitor și timp pentru mine însumi zi de zi. Este un echilibru în toate de care cred că orice artist are nevoie, fără de care probabil am înnebuni la un moment dat. Cel mai important însă, cred eu, este pasiunea pentru ceea ce faci, alături de o continuă dorință de perfecționare.

4. Care sunt principalele tale aspirații în ceea ce privește cariera ta în muzică pe termen lung?

Țin neapărat să cânt mereu cu convingere și naturalețe. Nu îmi doresc să fac muzică sub o anumită mască, ci vreau mereu să fiu eu însumi, să arăt ce simt cât mai elocvent și natural.

5. Ce te motivează să continui să explorezi și să interpretezi muzică clasică ?

Credința că orice notă muzicală poate fi interpretată în infinite modalități. Nu cred că o lucrare are doar un anumit număr prestabilit de variante de interpretare, cauzate doar de un anumit cadru stilistic. De altfel, cred și în individualitatea și naturalețea fiecăruia. Felul nostru de a fi e doar al nostru. Nu ar fi păcat să nu contribuim prin unicitatea noastră la muzica pe care o facem? Aș putea spune că mă motivează și acest lucru, anume darul de a fi unici.

6. Există vreun artist sau compozitor care te inspiră în mod special în călătoria ta muzicală? Care sunt aspectele din creația lor care te fascinează cel mai mult?

Sunt mulți artiști care mă inspiră și de la fiecare caut să preiau câte ceva. Patricia Kopatchinskaja este cu siguranță o violonistă pentru care am o apreciere enormă. Am avut norocul de a o asculta de două ori în Austria, și am fost captivat de energia și de plăcerea aparte pe care le are pentru muzică. Cu certitudine mi se pare un muzician de o naturalețe nemaiîntâlnită și cu o deschidere nemărginită și îmi este una dintre cele mai mari inspirații când vine vorba de muzică.

7. Cum vezi evoluția ta ca violonist în următorii ani și care sunt pașii pe care îți dorești să îi urmezi pentru a-ți atinge obiectivele muzicale?

Mi-aș dori să ajung să particip la un concurs de mare anvergură. Asta implică însă multă concentrare, dedicație, curaj și mai ales o disciplină extraordinară. Rămâne de văzut dacă voi putea ajunge să am o astfel de realizare. Cred că mai am nevoie de timp și de multe cunoștințe pentru asta, așadar o să îmi calculez pașii cu grijă și răbdare.

8. În ce fel îți dorești să contribuiți la lumea muzicii clasice sau să influențezi următoarea generație de muzicieni, ținând cont de experiența și pasiunea ta pentru acest domeniu?

Îmi doresc să ajut oamenii să realizeze că muzica clasică este o muzică deschisă tuturor, cu un gust și o complexitate aparte pe care odată ce înveți să le savurezi, este imposibil să nu îți placă. Muzica asta este pretutindeni: în filme, în desene animate, în jocurile video, în reclamele de la televizor sau radio, și nu numai. Din experiența pe care am avut-o în recitaluri și concerte în țară dar și în cele câteva din străinătate, am învățat că publicul vede tot ceea ce ești și simte tot ceea ce simți cu adevărat pe scenă. Așadar, cred că cel mai bun mod de a influența următoarea generație de muzicieni este să arătăm noi, muzicienii, cât de veridică și de umană este muzica pe care o facem. Să zâmbim, să ne distrăm pe scenă, să călăuzim oamenii în călătorii profunde, să îi luăm împreună cu noi în fantasticele călătorii de dincolo de partitură.

Sabin-Zeno Argintaru s-a născut în anul 2001 în localitatea Motru și a început studiul viorii la vârsta de 6 ani la Colegiul Național de Arte „Ion Vidu” din Timișoara. A participat și a fost premiat la numeroase festivaluri și concursuri naționale și internaționale de interpretare solistică și camerală, dintre care amintim: Premiul I la Concursul-Festival „Eugen Cuteanu” din Timișoara (2017-2018), Premiul III la International Instrumental and Vocal Performance Contest la Oradea și Premiul Special la Concursul Național de Muzică de Cameră „Eduard Caudella” la Iași (2022).

A participat în cadrul unor cursuri susținute de violoniști cu renume, printre care Maxim Vengerov, Suyeon Kang, Katalin Kokas, Andrey Baranov, Florin Paul, Tanja Bender-Becker. În anul 2019, Sabin a avut prima oportunitate de a concerta ca solist, alături de orchestra Filarmonicii de Stat din Arad, urmând ca în același an să își continue formarea profesională în cadrul Academiei Naționale de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca la specializarea vioară, sub îndrumarea prof. univ. dr. Nicușor Silaghi și la clasa de compoziție a prof. univ. dr. Adrian Pop.

Cu ajutorul unei burse acordate prin programul Erasmus+, a studiat vioara la Universität für Musik und darstellende Kunst din Graz, Austria, alături de prof. univ. Silvia Marcovici (2022). În anul 2021 a colaborat cu Orchestra Filarmonicii „Banatul” din Timișoara în calitate de artist instrumentist, iar în același an a fost selectat pentru a participa ca bursier în cadrul ediției din 2022 a Festivalului SoNoRo în Montepulciano, Italia, iar în anul 2023 în Traunstein, Germania.

În prezent este artist instrumentist în Orchestra Filarmonicii de Stat „Transilvania” și masterand în Anul I la Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, unde studiază vioara sub îndrumarea Lect. Univ. Dr. Răsvan Dumitru. De asemenea, este îndrumat în muzica de cameră de Prof. Univ. Dr. Vera Negreanu.

Interviu realizat de Mara A. MUNTEAN

Foto 1: Raul Moraru