Octavian Teodor Petrovici – eroul martir al Marii Uniri, de la Cluj

Anul acesta, 2023, se împlinesc 105 ani de la Marea Unire de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918. Iată că a trecut un secol și ceva de când toate provinciile istorice românești s-au unificat într-un tot unitar, împlinind ,,ora astrală” a tuturor românilor din România (Vechiul Regat), Basarabia, Bucovina și Transilvania, cu Banatul și Maramureșul istoric.

Așa cum marele gazetar și nuvelist arădean Ioan Slavici (1848-1925) spunea: Pentru toți românii soarele la București răsare, afirmație și îndemn ce străjuiește și astăzi pe frontispiciul ziarului ,,Tribuna” de la Sibiu (1884-1896), primul cotidian al românilor din Transilvania, ce a întrunit în redacția sa adevărate spirite intelectuale românești (Ioan Slavici, I. Becnitz, George Coșbuc, Septimiu Albini și mulți alții, apoi Ilarie Chendi, Sever Bocu, etapa arădeană a ,,Tribunei”, etc).

În acest context al apropierii Zilei Naționale a României (1 Decembrie 2023), ne îndreptăm atenția asupra unui destin uman pe nedrept uitat astăzi de posteritate și care ar trebui reintegrat în galeria eroilor-martiri care și-au sacrificat viața pentru eliberarea orașului Cluj de armata maghiară în anul 1918.

Venirea trupelor românești în orașul Cluj, cât și plecarea armatei maghiare și secuiești din orașul ,,Universității Daciei Superioare”, la sfârșitul lunii decembrie 1918, a mai fost studiată de către istorici și cercetători ca: Dl. Jozsef Lukacs, de la Muzeul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Dna. Ana-Maria Stan, de la aceeași istituție, și mulți alții. Domnul Profesor Alexandru Vladimir Bogosavlievici, pasionatul ,,Domnul Bogo”, cum este cunoscut printre elevi, ce îl vedem mereu prin Cluj cu grupurile de elevi, gesticulând, arătând spre o turlă de biserică sau frontispiciu medieval, și emanând mereu, prin privirea-i ludică-șoimească și atitudinea curioasă, cunoaștere copiilor.

Originar din Banatul sârbesc

Octavian Teodor Petrovici (1903-1918) s-a născut în anul 1903, în satul Toracul Mic din Banatul sârbesc (Voivodina, cum mai este numită în surse această regiune istorică ce a dat o seamă de intelectuali români, ce s-au afirmat pe arena mișcării naționale românești din Banat și Transilvania, de la Emanuil Ungureanu și până la reprezentativa familie de latifundiari, mecenați și oameni politici din Parlamentul Maghiar de la Budapesta, Mocioni, etc), iar de la o vârstă fragedă a rămas orfan. Amândoi părinții i-au murit, cei trei frați au decedat pe front în timpul Primului Război Mondial. Drapelul național românesc era arborat pe ,,Sediul Senatului Național Român din Ardeal”, din Cluj (Banca ,,Economul” din Cluj, ce se află pe actuala str. Ferdinand, spre gară, din ce îmi amintesc, colț cu str. Horea, se făcea la un moment dat spre stânga, era o clădire albastră, pe semi-rotund). În incinta Băncii ,,Economul” din Cluj, în zilele și nopțile macedonsckiene și foarte geroase ale sfârșitului de decembrie 1918, s-au întrunit reprezentanții ,,Comitetului Național Român de la Cluj” și foarte mulți tineri studenți cu cocarde tricolore la braț, ce se constituiau, în graba evenimentelor politico-sociale și naționale românești, în ,,Garda Națională Românească” pentru a putea face față și a ține piept ,,Gărzilor Naționale Maghiare”, rămase în Cluj după 23 decembrie 1918. Elevul Octavian Petrovici s-a înrolat voluntar în ,,Garda Națională Românească” de la Cluj.

Menționez că în anii trecuți m-am apropiat de acest subiect și am valorificat materialul documentar, identificat atunci, într-o interesantă cercetare: (Răducu Rușeț, Aspecte și momente din viața universitară clujeană în perioada interbelică, în Vol. ,,Între război și pace. Românii și Europa Central-Răsăriteană la finalul primei conflagrații mondiale”, Coordonatori: Oana Mihaela Tămaș, Ioan Bolovan, Academia Română, Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2020, pp. 297-307).

Am rămas cu relatarea evenimentelor la momentul 23 decembrie 1918, dată la care armata maghiară a părăsit Clujul, iar în 24 decembrie 1918, după-amiaza, au sosit trupele românești în orașul de pe Someș. În aceste momente tulburi, de preluare a conducerii orașului de către armata română, acest tânăr vlăstar, născut în familia lui Vichentie Petrovici și a Paulinei (n. Oprean), rămas orfan de mic și crescut de mătușa sa de la Cluj, Elena Moldovan, a învățat, în clasa a V-a de liceu, de la preotul Christea, limba română.

Împușcat de legionarii secui

În acele zile tulburi, de intense ciocniri și conflicte armate între ,,Gărzile Naționale Românești” și ,,Gărzile Naționale Maghiare și Secuiești” din Cluj, din fața Băncii ,,Economul”, a fost împușcat tânărul Octavian Petrovici apărând drapelul românesc, arborat pe ,,Sediul Senatului Național Român din Ardeal” (Banca ,,Ecomonul”), zonă și astăzi cu o puternică încărcătură istorică și semnificație arhitectonică în peisajul urban al Clujului contemporan. Elevul Octavian Teodor Petrovici a fost împușcat de ,,Gărzile Naționale Maghiare”, asasinat comandat de Profesorul Universitar și Comisarul Suprem al Ungariei de Răsărit, Apathy Istvan, cunoscut în mediul universitar studențesc cu probleme psihice (descreierat de la Cluj, vezi: Răducu Rușeț, op.cit., pp. 300-303). Acest înalt demnitar maghiar, Apathy Istvan, a comandat și masacrele românești din satul Țigani și Zalău.

Evident, lucrurile pot fi foarte mult dezvoltate, iar reprezentantul de seamă al Marii Uniri din ,,Cetatea Bălgradului”, acolo unde pe ,,Dealul Furcilor”, la 1785, au fost sfârtecați pe roată, Horea și Cloșca, iar Crișan s-a spânzurat cu nojițele de la opinci în celulă, și apoi, unde la 1 Decembrie 1918, cei 1228 de delegați români din toate provinciile istorice românești au depus ,,Credenționale” (Acte de credință pentru unirea tuturor românilor într-un singur Stat Unitar Român), Amos Frâncu (1866-1933), a convocat toți studenții și soldații români, și i-a îndemnat să nu depună jurământ pentru Republica Maghiară. În acea zi, toți cei adunați la Banca ,,Ecomonul” au depus jurământ de credință pentru ,,Senatul Național Român din Ardeal”, constituit la Cluj.

După cum am afirmat mai sus, în timpul luptelor dintre ,,Gărzile Naționale Maghiare” și ,,Gărzile Naționale Românești”, la 19 decembrie 1918, a fost împușcat Octavian Petrovici, fiind înmormântat la 21 decembrie același an în Cimitirul Hajongard din Cluj (Cimitirul Central din Cluj-Napoca).

Puțini însă știu că textul de pe placa amplasată la Banca ,,Ecomonul” de către studenții ,,Asociației Petru Maior”, din același oraș (Asociație înființată în amintirea ,,Societății studențești românești Petru Maior de la Budapesta”, înființată în anul 1862) este diferit față de cel de astăzi. La fel cum în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, studenții români ardeleni se întruneau în Budapesta, tot așa și studenții români din capitala Ungariei, cei din Transilvania și Vechiul Regat s-au solidarizat și și-au adus aportul intelectual și uman-jertfelnic la Marea Unire de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, cât și la eliberarea satelor și orașelor ardelene de nedreptățile comise de ,,Gărzile Naționale Maghiare”, ce erau într-o perpetuă dorință revanșardă și nu doreau să depună armele. (Nu degeaba și în Vechiul Regat elita românească studențească a înființat ,,Societatea Transilvania”, la București, alt subiect dezvoltat în anii formării universitare de la Alma Mater Napocensis, în cadrul deosebitelor conferințe studențești organizate de reputatul Academician Ioan Bolovan).

Un destin uitat

Prin acest demers, am dorit să aducem în actualitate un destin uitat aproape în totalitate de noi, cei de astăzi. În anul 1927, studenții ,,Asociației Petru Maior” de la Cluj au amplasat o placă omagială și un text deosebit, text foarte diferit față de placa memorială de astăzi, de pe fostul sediul al ,,Băncii Economul”.

Placa amplasată în anul 1927, de către studenții români clujeni amintea: ,,Poarta aceasta a comandamentului Senatului Național Român din Ardeal a fost sfințită cu sângele de martir al studentului legionar din Garda Națională Octavian Petrovici, ucis de gloanțe secuiești după o luptă victorioasă dusă pentru apărarea tricolorului românesc din 19 Dec. 1918. Omagiul studențimii române din Cluj, luptătorilor pentru Unire” (Răducu Rușeț, op.cit., p. 302).

Astăzi, pe placa comemorativă de pe fosta Bancă ,,Ecomonul”, stau scrise următoarele: ,,Aici a fost împușcat la 19 dec. 1918 elevul român Octavian Petrovici în lupta cu gărzile nemeșilor pentru apărarea Sediului Senatului Național Român, aflat în clădirea Băncii Economul”. (Răducu Rușeț, op.cit., pp. 302-303).

Prin cele câteva rânduri, am dorit să aducem în actualitatea istoriografică destinul elevului-martir Octavian Petrovici, ce și-a adus obolul de sânge pentru consfințirea ,,orei astrale” a românilor (Vezi: Ștefan Zweig, Orele astrale ale omenirii).

Dr. Răducu RUȘEȚ