?!?!

RADU VIDA

Devianţa, cu toată relativitatea punctelor de vedere, poate fi definită obiectiv. Şi, credeţi-mă, are mare importanţă desluşirea caracteristicilor comune ale unei covîrşitoare majorităţi. Sau, dimpotrivă, asumarea comportamentelor unei minorităţi.

În principiu, nu am nimic împotriva homosexualităţii. Dar, ca orice exageraţiune, legalizarea ei, promovarea cu obstinaţie a „modelului”, legalizarea căsătoriilor, ca şi adopţia de copii de către asemenea cupluri reprezintă devianţe. Reale. Periculoase. Şi imprevizibile, în ceea ce priveşte viitorul dezvoltării umane.

O situaţie asemănătoare o întîlnim în insistenţa pentru legalizarea drogurilor. Recent, două state americane, Colorado şi Washington, au făcut acest gest. M-am întrebat şi m-am mirat: de ce? Aşa! Să fie! Nicidecum. Răspunsul este mult mai cinic decît vă închipuiţi. Motivaţia comisiei care s-a ocupat de această – daţi-mi voie s-o calific: măgărie! – este că aduce bani la buget. Şi slăbeşte puterea cartelurilor drogurilor. Nu trebuie nici o traducere: e vorba de moartea caprei vecinului. Şi prosperitatea caprei din ograda proprie. Avînd însă un singur pacient: consumatorul de droguri, fie el, şi marijuana, care…

Lăsăm punctele de suspensie şi aducem contraargumente – pertinente –  zicem noi – la asemenea aberaţii. Legalizarea consumului acestui tip de drog nu va face altceva decît să atragă şi mai mulţi traficanţi pe piaţa şi aşa întunecată a acestei practici deviante. Da. Se va naşte o concurenţă… multiplă, am numi-o, pentru că în acest joc de-a dreptul periculos şi, să recunoaştem, nesănătos, vor intra o serie de dealeri legali.Iar ilegalii vor căuta să aducă marfă mai bună, mai ieftină, mai pe rate, pe datorie etc. Pe cale de consecinţă, asta înseamnă  creşterea consumului, extinderea impozitării, proliferarea evaziunii, toate, împreună şi separat, perturbînd viaţa socială şi economică a zonelor unde se aplică această lege.

Neîndoielnic că nimeni nu s-a gîndit la sănătatea populaţiei şi, ca atare, nimeni n-a spus că, în scurtă vreme, consumatorul legal de marijuana va tinde să-şi mărească doza, ba chiar să schimbe drogul, cu unul mai tare, desigur. Asta va însemna alte şi alte presiuni, alte şi alte concesii din partea autorităţii pentru legalizarea unor substanţe halucinogene tot mai puternice, tot mai dăunătoare.

Ne întoarcem la punctele de suspensie şi  spunem că, spre mirarea noastră, cei care s-au opus vehement acestor măsuri  îngăduitoare au fost tocmai cei care sînt mai mereu suspectaţi de consum de droguri, pentru creşterea performanţelor individuale şi de grup. I-am numit pe sportivi în general. Iar federaţiile de fotbal american, ca şi cele de baschet şi baseball, au interzis cu desăvîrşire consumul sau vînzarea de marijuana, păstrînd în regulament şi înăsprind măsurile împotriva celor care folosesc asemenea substanţe.
Nu ştim cît vor rezista aceste două entităţi. Fanii din tribune, drogaţi pînă  la inconştienţă şi jucătorii – treji ca laptele!

Sînt întrebări şi nedumeriri la care răspunsul îl va da viitorul. Imaginaţi-vă multitudinea de scenarii în care cele două lumi se vor afla faţă în faţă. Şi niciuna din tabere nu va înţelege ce se întîmplă cu cealaltă.
Cine va ceda? În nici un caz drogaţii, pentru că un drept obţinut e greu de retras. Indiferent de argumente.