85 de ani de la „Noaptea de cristal”

În noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1938, regimul nazist a coordonat un val de violenţe antisemite în Germania Nazistă. Această revoltă la nivel naţional, rămasă în istorie şi ca „pogromul din noiembrie”, a devenit cunoscută sub numele de „Kristallnacht” / „Noaptea de cristal” sau „Noaptea sticlei sparte”. În acea noapte, zgomotul de sticlă spartă a zguduit oraşe din Germania şi părţi ale Austriei, în timp ce incendiile au cuprins sinagogi şi instituţii evreieşti.

Potrivit istoriei prezentate de Muzeul Memorial al Holocaustului din SUA, violenţele ar fi trebuit să ia forma unei izbucniri neplanificate de furie populară împotriva evreilor. În realitate, Kristallnacht a reprezentat acte de vandalism şi incendieri susţinute de stat. Liderii nazişti au coordonat acţiunea cu sprijinul lui Adolf Hitler. În noaptea de 9 noiembrie, liderii nazişti au ordonat membrilor grupărilor paramilitare ale Partidului Nazist (SS, SA şi Tineretul Hitlerist) să atace comunităţile evreieşti.

Istoria acestui eveniment aminteşte de un incident catalizator pentru Noaptea de cristal. La 7 noiembrie 1938, Herschel Grynszpan, un evreu polono-german de 17 ani care locuia la Paris, îl împuşcă pe Ernst vom Rath, membru al Partidului Nazist şi diplomat la ambasada Germaniei la Paris, notează https://encyclopedia.ushmm.org/. Se pare că Grynszpan a acţionat din disperare faţă de soarta părinţilor săi, pe care regimul nazist i-a expulzat din Germania în Polonia. Naziştii au folosit acest eveniment pentru a incita la fervoare antisemită, susţinând că Grynszpan l-a împuşcat pe vom Rath ca parte a unei conspiraţii mai ample evreieşti împotriva Germaniei.

Pe 9 noiembrie 1938, liderii partidului nazist din toată Germania se adună la Munchen pentru a comemora „Beer Hall Putsch” / „Puciul de la berărie”, o încercare eşuată a lui Adolf Hitler, în 1923, de a prelua puterea în Germania. În timpul comemorării puciului, aceştia află că Ernst vom Rath a murit din cauza rănilor suferite în urma împuşcării. Ca răspuns, ministrul german al propagandei, Joseph Goebbels, susţine un discurs antisemit înflăcărat. Cu permisiunea lui Hitler, Goebbels solicită un atac asupra comunităţilor evreieşti din Germania. După discurs, oficialii nazişti contactează districtele de origine şi comunică instrucţiunile lui Goebbels.

În orele şi zilele care au urmat, grupuri organizate de nazişti au făcut ravagii în viaţa evreiască din Germania Nazistă. În timpul revoltei, naziştii au incendiat sute de sinagogi, au vandalizat mii de întreprinderi deţinute de evrei, au profanat cimitire evreieşti, au pătruns în locuinţe, au distrus lucruri şi au terorizat familiile evreieşti. În urma ordinelor date de liderii nazişti, forţele de poliţie şi pompierii nu au intervenit pentru a opri distrugerea. Poliţiştii nu au protejat evreii sau proprietăţile lor, iar pompierii nu au stins incendiile din sinagogi, aminteşte sursa citată.

Răsculaţii au atacat şi au bătut evrei, astfel că revolta s-a soldat cu moartea a sute de evrei. Unii au murit din cauza rănilor provocate în timpul revoltelor, alţii au fost ucişi în mod deliberat. Potrivit datelor publicate de Muzeul Evreiesc din Berlin, aproximativ 400 de oameni au fost ucişi sau forţaţi să se sinucidă. Peste 1.400 de sinagogi şi lăcaşuri de cult, precum şi aproximativ 7.500 de magazine şi case au fost distruse, evidenţiază www.jmberlin.de.

În plus, în Noaptea de cristal şi în zilele următoare, Gestapo – poliţia secretă a regimului nazist – a ordonat poliţiei să aresteze aproximativ 30.000 de bărbaţi germani evrei, care au fost trimişi în lagăre de concentrare, precum Dachau şi Buchenwald, unde au fost umiliţi şi agresaţi. Mulţi au murit. Arestările au şocat şi au îngrozit familiile şi comunităţile evreieşti. În lunile următoare, autorităţile naziste au eliberat mulţi dintre bărbaţii supravieţuitori, dacă familiile au putut dovedi că intenţionau să părăsească Germania.

La 15 noiembrie 1938, preşedintele SUA, Franklin D. Roosevelt, a denunţat atacul antisemit al naziştilor. Într-o declaraţie oficială, Roosevelt a transmis că şi lui însuşi abia îi vine „să creadă că astfel de lucruri s-ar putea întâmpla într-o civilizaţie a secolului al XX-lea”. Pentru a demonstra condamnarea violenţelor de către guvernul SUA, preşedintele Roosevelt l-a rechemat pe ambasadorul SUA în Germania, aminteşte https://encyclopedia.ushmm.org/.

Noaptea de cristal a reprezentat un punct de cotitură pentru evreii din Germania. Evenimentele din 9 noiembrie 1938 marchează tranziţia de la discriminarea împotriva populaţiei evreieşti, care se desfăşura din 1933, la persecuţia lor sistematică ulterioară. După 9 noiembrie 1938, numărul celor care au făcut eforturi pentru a emigra a crescut vertiginos. În cele câteva luni înainte de izbucnirea războiului, aproximativ 200.000 de evrei au părăsit Reich-ul.

Colecţia Muzeului Evreiesc din Berlin conţine numeroase documente, fotografii şi obiecte legate de Noaptea de cristal şi de urmările acesteia. Colecţia conţine relatări ale martorilor oculari în scrisori şi jurnale, dar şi declaraţii sub jurământ din procesul de remediere postbelică. Valul de arestări este deosebit de bine documentat, notează pagina oficială a instituţiei – www.jmberlin.de. Au rămas cărţile poştale trimise acasă de deţinuţii din lagărele de concentrare, precum şi actele lor de externare. Portretele deţinuţilor eliberaţi oferă indicii despre infirmitatea lor fizică. Între obiectele păstrate în muzeu, se află şi un castron de argint, cândva proprietate privată, care poartă şi astăzi cicatricile distrugerii din acea noapte.

În Germania, termenul de „pogrom” a devenit o desemnare larg răspândită pentru evenimentele din 9-10 noiembrie 1938. Cu toate acestea, deoarece „pogrom” înseamnă un act de violenţă iniţiat de oamenii de rând, utilizarea acestuia riscă să ascundă rolul central al statului în planificarea şi conducerea acţiunilor violente din 9-10 noiembrie 1938, subliniază sursa citată anterior. Termenul „Kristallnacht” (sau Reichskristallnacht), aşa cum majoritatea neevreiască a numit actele de teroare, este în general evitat în zilele noastre în limba germană, pentru că este considerat un eufemism. Se referă doar la daune fizice, în special ferestre sparte şi candelabre de cristal. Cuvântul „noapte” (”-nacht” în Kristallnacht) poate induce, de asemenea, în eroare, deoarece actele violente au continuat şi la lumina zilei. Totuşi, la nivel internaţional, în special în limba engleză, „Kristallnacht” a devenit un termen consacrat. Dintr-o perspectivă evreiască şi în amintirile martorilor oculari la aceste evenimente, acest cuvânt este adesea folosit încă pentru a descrie evenimentele din 9 şi 10 noiembrie 1938. Între timp, termeni de propagandă precum „Judenaktion” („Acţiunea evreiască”) aparţin în mod clar limbajului făptuitorilor, explică pagina Muzeului Evreiesc din Berlin.