CNCD nu-l poate sancționa pe premierul Ungariei

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a calificat declarațiile lui Viktor Orban, de la Băile Tușnad, ca fiind discurs de ură și a constatat prin mesajul transmis s-a creat o atmosferă ostilă, degradantă, umilitoare la adresa unor categorii de persoane pe criteriul de naționalitate și rasă.

Cu toate acestea, CNCD nu a putut să-i aplice o sancțiune premierului Ungariei. Motivul: imunitatea jurisdicționale a lui Viktor Orbán, având în vedere calitatea acestuia de premier al Ungariei, aflat într-un stat străin, România.

Explicațiile CNCD:

În admiterea excepției privind imunitatea jurisdicțională a părții reclamate s-au avut în vedere următoarele argumente:

 

În activitatea sa, Colegiul director al Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării îndeplinește un rol activ, rol exercitat in vederea stabilirii tuturor împrejurărilor de fapt și de drept corelative faptelor ce constituie acte de discriminare si atrag, după caz, răspunderea contravențională, în domeniul de aplicare al O.G. nr. 137/2000 republicată.

  • Colegiul director al CNCD dispune măsurile specifice constatării existenței discriminării, cu citarea obligatorie a părților şi acordarea dreptului la apărare. Așadar, aspectele corelative unei sesizări deduse soluționării sunt puse în dezbaterea părților, în vederea formulării propriilor apărări, atât în privința excepțiilor cât și a fondului, fie că este vorba de excepții de procedură sau de fond sau alte excepții procesuale, ori de nulitate, de nelegalitate sau de aspecte privind circumstanțele individuale ale persoanei care a formulat sesizarea sau a persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea, împrejurările și locul în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a faptei etc.
  • Având în vedere particularitățile și evoluțiile continue cu privire la circumstanțele în care sunt săvârșite fapte de discriminare, rolul activ al CNCD cât și al părților, excepțiile ridicate în procedura administrativ-jurisdicțională pot excede natura celor reglementate de Ordinul nr. 144 din 11 aprilie 2008 (excepția tardivității, văditei necompetențe, obiectului vădit nefondat), fără a determina ab initio inabilitatea Colegiului director al CNCD de a invoca excepții de procedura, de a le pune în dezbaterea părților și a le cerceta, în contextul excepțiilor de procedură reglementate în materia dreptului comun, cu relevanță în cauze de discriminare, care s-ar putea materializa între altele, cu titlu de exemplu, prin excepția lipsei de interes, excepția de necompetență teritorială, excepția autorității de lucru judecat, excepția prematurității etc.
  • Pe cale de consecinţă, Colegiul director este de opinie că imunitatea de jurisdicție are caracter procedural deoarece nu se referă la impunitatea de la dreptul substanțial sau scoaterea de sub incidența legii, ci doar la faptul că procedurile legale nu pot funcționa în raport de persoana care, deși este supusă legii locale, nu poate fi trasă la răspundere.
  • Colegiul este de opinie că, în speța dedusă soluționării, imunitatea ratione personae excede unui interes personal deoarece circumstanțele legate de faptele imputate si persoana împotriva căreia s-a formulat sesizarea nu sunt echivoce, sub aspectul funcției per se pe care o îndeplinește, aceea de înalt oficial al unui stat străin, mai exact de Prim-Ministru al statului. Identitatea persoanei reclamate, și în special statutul de reprezentant la nivel internațional sau european, ori la nivel extern, în numele statului de care aparține, este de notorietate, nu creează dubii sau echivoc la nivelul autorităților din plan naţional.
  • Cu alte cuvinte, persoana vizată nu este un cetățean care ocupă o poziție de oficial al statului care ar putea îndeplini elementele normative ce ar implica imunitatea însă fără ca poziția sa și consecințele juridice ce derivă din exercitarea acesteia să fie cunoscute autorităților naționale.
  • În aceste condiţii, Colegiul director este de opinie că aspectul procedural al imunității se materializează în concret, în raport de funcția publică de înalt oficial al statului deținută de persoana împotriva căreia s-a formulat plângerea, iar acest element există și trebuie, în consecință, să fie luat în considerare proprio motu de către CNCD în procedura de soluționare a plângerii, este necesară punerea în dezbaterea părților și cercetarea acesteia.
  • Din acest punct de vedere, Colegiul constată că excepția a fost discutată, a fost adusă la cunoştinţă, s-au formulat apărări și s-au acordat termene pentru concluzii, în consecință.
  • Colegiul director este de opinie că imunitatea de jurisdicție nu face să dispară regimul legal al obligațiilor şi eventuala răspundere civilă, penală sau administrativă care izvorăște din dreptul intern al statului al cărui cetățean este persoana vizată.
  • Totuși, Colegiul nu poate face abstracție de faptul că, în virtutea funcției, șefii de guvern dețin exercițiul reprezentării statului și, în acest exercițiu, sunt recunoscuți ca reprezentanți ai statului și se bucură de imunitate de jurisdicție, în virtutea instrumentelor internaţionale ce sunt parte a dreptului internațional cutumiar și constituie surse relevante ale dreptului internațional.
  • În raport de abordările la nivel international, Colegiul director este de opinie că șeful guvernului unui stat străin se bucură de aceeași inviolabilitate și imunitate de jurisdicție recunoscută șefului statului, iar atunci când se află în străinătate se bucură de toate imunitățile şi privilegiile diplomatice, ca şi șeful statului.
  • Colegiul director este de opinie că imunitatea de jurisdicție civilă și administrativă este absolută asemenea imunității în materie penală, aplicându-se atât actelor săvârșite în exercitarea funcțiunilor cât şi pentru actele private.
  • Imunitatea de jurisdicţie are caracter procedural, deoarece nu se referă la impunitatea de la dreptul substanțial sau scoaterea de sub incidența legii, ci doar la faptul că procedurile legale nu pot funcționa în raport de persoana vizată, care, deși este supusă legii locale, nu poate fi trasă la răspundere. Această exceptare nu face să dispară regimul legal al obligaţiilor şi eventuala răspundere civilă, penală sau administrativă care izvorăşte din dreptul intern al statului al cărui cetățean este persoana vizată.

 

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut