73 de ani de la furia horthystă din judeţul Cluj

În urma cu 73 de ani, Nord-Vestul Ardealului a sîngerat dureros. Dictatul de la Viena, semnat la 30 august 1940 a creat cadrul pentru ca autorităţile horthyste să comită atrocităţi inimaginabile în rîndul românilor. Sute de persoane au fost omorîte pentru simplul fapt că vorbeau limba română. Rănile de atunci continuă să sîngereze şi acum, în timp ce unele cercuri naţionalist – şovine maghiare fac eforturi disperate pentru a-i reabilita pe cei pe care justiţia i-a declarat criminali de război pentru atrocităţile pe care le-au pus la cale ori le-au săvîrşit.

Furia horthystă a mai lovit în judeţul Cluj şi localităţile Huedin, Sucutard şi Mureşenii de Cîmpie.
La Huedin, semnalul terorii aupra românilor a fost dat, în seara zilei de 9 septembrie 1940, la masa de gală servită în casa fraţilor Albrecht (Géza Lajos, Dezsõ şi Ferencz), cînd un ofiţer al armatei de ocupaţie le-a dat de înţeles celor de faţă că au la dispoziţie două zile pentru răzbunare.. Încă din aceeaşi seară, grupuri de localnici maghiari, unii dintre aceştia organizaţi de mai mult timp, au spart geamurile de la casele mai multor români, printre care se aflau Aurel Munteanu, Andrei Alexandru şi Petru Brîndaş, iar Gavril Negru a fost prins şi bătut crunt. În dimineaţa zilei de 10 septembrie 1940, în curtea localnicului Ioan Negru-Ghiuţa (zis  Vila), primarul Andrei Alexandru a fost arestat, avocatul Eugen Moga şi soţia au fost bătuţi, iar premilitarul Ion Negru a fost spînzurat de  picioare de un copac. Momentul culminant al acestor măsuri represive a fost atins în ziua de marţi, 10 septembrie 1940, cînd, după ora 12, în urma unor bătăi ce au durat mai multe ore, au decedat protopopul Aurel Munteanu şi plutonierul de poliţie Gheorghe Nicola.

‘’Săptămîna neagră’’ de la Huedin începută cu ziua de 9 septembrie 1940, cînd au intrat ocupanţii în Huedin, urmată de cea de 10 septembrie, cînd au fost batjocoriţi şi asasinaţi Aurel Munteanu şi Gheorghe Nicula, s-a încheiat pe 16 septembrie cu decesul, în condiţii destul de neclare, a Oniţei Negru. Această femeie, mamă a şapte copii, după ce şi-a pus la adăpost familia la Boci (sat din apropierea Huedinului), s-a întors în Huedin şi, aflînd că îi este ocupată casa de armata ungară, s-a plîns noilor autorităţi, însă fără succes.
Mergînd la locuinţa ei din Strada Mare nr. 26, a văzut că armata de ocupaţie, care rămăsese în Huedin, se instalase în gospodăria ei, organizînd aici bucătăria. La puţin timp, Oniţa Negru, în vîrstă de 47 de ani, era moartă, fiind găsită de fiul ei, Vila, întinsă lîngă fîntîna din curte. Era udă şi se vedea o lovitură la tîmplă. Acestuia  i s-a spus că femeia căzuse în fîntînă, însă soldaţii foloseau în continuare apa din fîntînă, fapt ce confirmă că este vorba de un alt asasinat.

La Sucutard şi Mureşenii de Cîmpie, crimele asupra românilor au fost comandate de groful Wass Albert. Conform sentinţei Tribunalului Poporului Cluj, din în 13 martie 1946, Wass i-a ordonat, în luna septembrie 1940, locotenentului Pakucs să execute cinci oameni din Sucutard: fostul primar român Petru Mărginean, Iosif Moldovan, surorile Estera şi Rozalia Mihaly, precum şi Ioan Cot. Primarul a fost eliberat, dar ceilalţi au fost executaţi pe 22 septembrie 1940. Trupurile au fost îngropate într-o groapă comună, pe raza comunei Ţaga. Sătenii care le-au deshumat, şase ani mai tîrziu, spun că cele două femei erau aşezate pe spate, iar cei doi bărbaţi deasupra lor. Sentinţa Tribunalului Poporului mai arată că Wass Albert a dispus asasinarea preotului greco-catolic Andrei Bojor din Mureşeniii de Cîmpie şi a familiei acestuia. Alţi 11 oameni au fost executaţi în casa parohială, după care au fost îngropaţi într-o groapă comună săpată în curtea casei. De precizat este faptul că instrumentarea cauzei în care Wass Albert era acuzat de instigarea la uciderea mai multor români s-a făcut în aceeaşi perioadă cu procesul mareşalului Ion Antonescu.

Sentinţa Tribunalului Poporului de la Cluj a fost confirmată de Tribunalul Internaţional pentru Crime de Război. Prin sentinţa din 1946, Wass Albert era considerat “criminal de război”, hotărîrea Tribunalului Poporului Cluj nefiind schimbată nici pînă în prezent. Cei care pun la îndoială vinovăţia lui Wass Albert, un adevărat terorist al toamnei anului 1940, pot vedea arhiva SRI, fond P, dosar 40022, vol. 3, p. 1-64.
Wass a scăpat de executarea sentinţei întrucît, în 1944, a fugit, împreuna cu tatăl său, Endre, în Germania, iar în 1952 s-a stabilit în Statele Unite. Wass Albert, în vîrsta de 90 de ani, s-a sinucis în februarie 1998.

În ultimii ani, mai mulţi membri ai UDMR şi organizaţiile naţionalist-revizioniste maghiare care activează în Ardeal au făcut demersuri pentru reabilitarea criminalului de război Wass Albert, care a instigat la uciderea unor oameni care nu aveau altă “vină” decît aceea de a fi de altă naţionalitatea şi religie decît el, adică români şi evrei. Astfel, în anul 2002, senatorul UDMR Frunda György a demarat procedurile pentru anularea sentinţei judecătoreşti prin care Wass a fost condamnat, iar fostul deputat de Cluj, Vekov Károly, a depus în 17 august 2004 un memoriu la Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea promovării recursului în anulare şi casarea deciziei sentinţei din 1946. Vekov ameninţa atunci că, în cazul în care instanţele româneşti nu vor face lumină în acest caz, va apela la CEDO. După ce instanţele din România au analizat dosarul, au ajuns la concluzia că cererea de revizuire este netemeinică, deoarece sentinţa a fost legală şi s-a bazat pe probe serioase.
C. PURIŞ

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.