7 ianuarie- Soborul Sf. Proroc Ioan Botezătorul

Sfântul Ioan Botezătorul, „glasul celui ce strigă în pustie”, aşa cum îl arată Sfântul Proroc Isaia, cel mai mare om născut din femeie – „Între cei născuţi din femei, nimeni nu este mai mare decât Ioan” (Luca 7; 28) – este prăznuit ca cel care s-a învrednicit să-L boteze pe Fiul lui Dumnezeu.

Soborul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului are loc a doua zi după Bobotează, la 7 ianuarie, potrivit obiceiului ca după marile praznice împărăteşti să fie cinstite şi persoanele care au luat parte la evenimente.

Fiul al preotului Zaharia şi al Elisabetei, Sfântul Proroc Ioan Botezătorul a dus din tinereţe o viaţă ascetică (purta o haină confecţionată din păr de cămilă şi se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică), retrăgându-se în deşertul Bethabara.

Înainte de a se face cunoscut Mântuitorul Hristos, Sfântul Proroc Ioan a început să propovăduiască şi să boteze, vestind venirea lui Mesia, fapt pentru care este numit Înaintemergător.

Sfântul Evanghelist Marcu spune că: „Ieşeau la el tot ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim şi se botezau de către el, în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele” (Marcu 1, 5).

Iudeilor care veneau la Sfântul Ioan în pustiul Iordanului le spunea că trebuie să facă roade de pocăinţă şi dintre acestea de neapărată nevoie erau faptele de milostenie, adică să dea roade iubirea lor pentru aproapele.

Îl întrebau mulţimile care veneau la dânsul: „Ce să facem deci”? (Luca 3, 10). Şi Sfântul Proroc Ioan le zicea: „Cel ce are două haine să dea celui ce nu are şi cel ce are bucate să facă asemenea” (Luca 3, 11).

În Legământul cel nou, al dragostei, spune părintele Nicolae Steinhardt, iubirea aproapelui este recunoscută a fi o poruncă la fel de mare ca şi cea a iubirii lui Dumnezeu atât de Evanghelia lui Matei (22,39) cât şi de cea a lui Marcu (12, 31). Pe aproapele nostru, Hristos ne învaţă a-l iubi ca pe noi înşine. În Evanghelia Sfântului Apostol Ioan aceeaşi poruncă este exprimată în termeni mai hotărâţi: „Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii” (Ioan 13; 34, 35).

„Dragostea de aproapele e mărturia care nu înşală, e proba dirimantă. Cei care se pretind slujitorii lui Hristos, dar se urăsc ori defaimă unii pe alţii sunt nişte mincinoşi neruşinaţi”, spune părintele Steinhardt.

Cărturarii şi fariseii, care se arătau a fi descendenţi ai patriarhilor, erau mustraţi: „Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiţi de mânia ce va să fie? Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţă şi nu începeţi a zice în voi înşivă: Avem tată pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam” (Luca 3, 7-8).

La Sfântul Ioan Botezătorul a venit Însuşi Fiul lui Dumnezeu, ca să fie botezat cu acest botez al pocăinţei, iar Sfântul Ioan văzându-L a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii. Acesta este despre Care eu am zis: După mine vine un bărbat, Care a fost înainte de mine, fiindcă mai înainte de mine era, şi eu nu-L ştiam; dar ca să fie arătat lui Israel, de aceea am venit eu, botezând cu apă” (Ioan 1, 29-31).

După ieşirea la propovăduire a lui Iisus Hristos, Sfântul Ioan s-a retras în Galileea, şi de aici vorbea depre Mesia că este Hristos.

Din Galileea mustra fărădelegile regelui Iudeii Irod Antipa, care trăia cu soţia fratelui său Irodiada. Pentru faptul că aducea în faţa ochilor mulţimii faptele cele rele ale cârmuitorilor ei, Sfântul Ioan a fost încarcerat şi omorât, la cererea Irodiadei şi a fiicei acesteia, Salomeea.

Pentru prăznuirea Sfântului Ioan Botezătorul, Biserica a fixat mai multe sărbători: zămislirea (23 septembrie), ca botezător (7 ianuarie), ziua naşterii (24 iunie) şi ziua morţii sale (29 august). (surse: vol. „Vieţile Sfinţilor”;