5 TABLOURI cu UMBRE (le)

Debut de bun augur în stagiunea artistică 2015 a Galeriei CASA ARTELOR din Cluj-Napoca (Bdul Eroilor nr. 16) – patronată de Fundaţia Culturală CARPATICA, preşedinte arh. Ionel Vitoc – care a marcat Ziua Culturii Naţionale printr-un spectacol de poezii – cîntece, veritabil eseu muzical-literar intitulat, inspirat, 5 TABLOURI cu UMBRE (le). Asemenea unor tablouri într-o expoziţie, momentele cîntate, jucate şi rostite s-au înşirat într-o succesiune ingenioasă, sub semnul tinereţii, al ludicului, nu în ultimul rînd, al talentului unor artişti lirici în devenire, studenţi sau absolvenţi ai Academiei de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca. Poeme ale unor poeţi clujeni de primă mărime – Sânziana Mureşeanu, Ovidiu Pecican, Marcel Mureşeanu, Constantin Cubleşan şi Ion Mureşan – s-au lăsat „mlădiate” de pana rafinatului compozitor Constantin Rîpă, ivindu-se cîntece inspirate de folclorul copiilor, „arhitecturi (sonore) mesianice ori satanice”, melodii de joc sau cîntece de leagăn – toate într-o ţesătură de sonorităţi surprinzătoare, de foneme/onomatopee repetitive de mare efect, redate ca într-un dicteu automat, într-o desfăşurare antrenantă, care a ţinut publicul în priză, de la început pînă la sfîrşit. Despre cum au apărut aceste cîntece ne spune însuşi compozitorul: „Un recital de lied-uri? Nu! E vorba de un experiment novator. Deci, un spectacol muzical-poetic. (…) Evoluţia genului lied duce în secolul XX la o criză, în momentul în care poezia însăşi evoluează spre o destructurare formală (ca metru şi rimă), dar mai ales ca idee de conţinut, încît dacă această poezie este pusă pe muzică, devine total nereceptată. Adică nu se înţelege deloc textul (cuvinte, vers, strofă etc.). Astfel, lied-ul devine o creaţie în care poezia şi muzica sînt entităţi duale, aşezate una lîngă alta, fiecare cu limbajul său abstract. Pornind de la această stare de lucruri, cînd a apărut ideea proiectului de compunere a muzicii pe poeziile celor cinci poeţi ardeleni, mi-am pus foarte acut problemele de mai sus. Una, ce fel de muzică voi scrie, care să lase poeziile să se exprime, adică să las posibilitatea înţelegerii textului literar, a doua, cum să mă raportez la exigenţele genului lied. În acest moment, totul a luat o întorsătură totală. Adică am pornit de la istoria ancestrală a cîntecului în care dintru începuturi poezia era cîntată pe o muzică ce permitea acesteia să i se înţeleagă, în totalitate, textul. Cu alte cuvinte, muzica era doar ambientul textului. (…) În muzica contemporană, textul este deja adesea înlocuit cu silabe sau foneme fără sensuri literare. Astfel, m-am detaşat de conceptul de lied (aş spune că l-am repudiat) şi am decis să reabilitez noţiunea de cîntec, prin care să mă dezleg de conservatorismul genului lied.(…) Toate aceste cîntece, 15 la număr, reprezintă un experiment componistic novator, care se întîlneşte şi cu o nouă manieră de prezentare scenică, aceea de subliniere a textelor poetice cu toate elementele de mişcare şi gestică a soliştilor”…

Au dat viaţă acestui „experiment componistic novator” tinerii Fülöp Timeea, Laura Essig, Ion Stancu şi Sergiu Coltan, „struniţi” de regizoarea Ina Hudea şi acompaniaţi la pian de Cornelia Cuteanu şi Lucian Duşa. Un spectacol pur studenţesc, care a deschis seria unor viitoare reprezentaţii, cu frecvenţă lunară, ale aceleiaşi regizoare, desfăşurate în ambianţa Galeriei CASA ARTELOR.

Michaela BOCU

m.bocu@ziarulfaclia.ro