29 august, o zi sobră, de asceză. Purtăm cu toții ceva din Irod

Ziua de 29 august este dedicată Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul, credincioșii ortodocși petrecând-o în post și rugăciune, amintindu-și de moartea prorocului, decapitat la un ospăț al tetrarhului Irod.

Ioan Botezărorul a fost un critic al conducătorului care o luase de soție chiar pe soția fratelui său Filip, Irodiada. De ziua lui Irod a organizat un ospăț mare, iar la petrecere, Salomeea (fiica Irodiadei) a dansat și i-a plăcut atât de mult lui Irod și oaspeților încât s-a jurat să îi dea orice va cere. Îndemnată de mama sa Salomeea i-a cerut capul lui Ioan Botezătorul adus pe o farfurie. Irod a dat poruncă ca Ioan să fie decapitat în închisoare, capul prorocului fiind adus pe o tipsie.

La Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca sâmbătă, 29 august 2026, a fost săvârșită Sfânta Liturghie, iar cuvântul de învățătură a fost susținut de către arhim. prof. univ. dr. Teofil Tia, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca. Redăm pentru cititori un fragment din predica Domniei Sale.

„Noi purtăm cu toții ceva din Irod”

„Ioan înseamnă în limba ebraică Dumnezeu este milostiv și ne putem întreba de ce tace Dumnezeu în fața morții dreptului. Nu face un miracol. Nu intervine să îl salveze. Dumnezeu în înțelepcciunea Lui a considerat că misiunea lui a fost deja îndeplinită și asta-i forma de a ieși din viața pământească (…) Și de aceea să observăm cum Ioan nu-i eliberat din închisoare în mod miraculos. Ioan își pierde viața biologică, dar și-o câștigă pe cea veșnică. În schimb Irod își păstrează slava și tronul în palatul lui împărătesc, dar de fapt își pierde și libertatea interioară, mâhnire adâncă îl pătrunde, și apoi își pierde și mântuirea pentru faptele lui. Sfânta Evanghelie răstoarnă criteriile victoriei și ale înfrângerii. Cineva pare înfrânt, dar este victorios, în cer, și îl vedem în icoana de-a dreapta Domnului Hristos, bărbatul veșnic, iar altul pare buruitor în timp, rămâne pe tron, plin de slavă, cuvântul respectat, prestigiul pământesc, și de fapt își pierde esențialul, sufletul propriu. Observăm trei captivități ale Irodiadei, captivă, prizonieră a urii și resentimentelor, a Salomeei, o tânără manipulată, și a lui Irod care este de fapt prizonierul imaginii publice, interesat fiind de ce spune lumea, să fie slăvit de oameni, să i se păstreze reputația și imaginea bună. În palat, chiar dacă par liberi, toți sunt robi. În schimb cel liber este cel din temniță, Ioan Botezătorul. Vizavi de Evanghelia de astăzi, părintele D. Stăniloaie ne avertizează, parafrazez, că noi purtăm cu toții ceva din Irod, adevăruri pe care le ascultăm cu plăcere, dar pe care le amânăm, știm că nu-i chiar bine, dar nu acum, știm că ar trebui o reformă pozitivă a propriei vieți, dar mai încolo, ca și când nu ar fi confortabilă, greșeli pe care le recunoaștem, dar nu le părăsim: Nu-s așa de mari, le mai duc cu mine, le târăsc după mine. Sau gesturi pe care le continuăm numai că să nu ne pierdem imaginea înaintea oamenilor. Ne-am obișnuit așa. Lumea ne știe și le perpetuăm. De aceea, ziua de azi ne îndeamnă la o adâncă reflecție, să aplicăm la propria viață ceea ce vedem în Evanghelie să identificăm mecanismele prin care este posibil să ajungem la un rău mult mai mare pe care să-l facem decât ne-am putut închipui vreodată că ni-l vom îngădui, din aproape în aproape, alunecând de pe un povârniș. Și să avem această gândire înnoitoare și sfințitoare în această zi foarte sobră, de asceză, în care ne amintim de tăierea capului Sfântului Proroc Înaintemergător Ioan. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Amin.”.

Tia SÎRCA

sursă foto: Mitropolia Clujului