27 martie – Ziua Unirii Basarabiei cu România

La 27 martie, în fiecare an, este sărbătorită Ziua Unirii Basarabiei cu România, instituită prin Legea nr.36/2017.

Propunerea legislativă privind instituirea acestei Zile a fost iniţiată în 2015, de deputatul Eugen Tomac, acesta susţinând, în expunerea de motive, printre altele, că „instituirea zilei de 27 martie 1918 drept Zi Naţională a Unirii Basarabiei cu România este un act minim pe care statul român îl poate face în semn de recunoştinţă pentru cei care au luptat şi s-au sacrificat pentru România întreagă, pentru limba română şi libertate. (…) Este obligaţia noastră, a celor care astăzi răspundem în faţa românilor, de a demonstra că preţuim valorile româneşti de veacuri şi pe cei care ni le-au lăsat moştenire”, potrivit www.cdep.ro.

Senatul a adoptat proiectul legislativ la 13 octombrie 2015 iar Camera Deputaţilor, for decizional în acest caz, la 14 martie 2017.

Legea nr. 36 pentru declararea zilei de 27 martie – Ziua Unirii Basarabiei cu România ca zi de sărbătoare naţională a fost promulgată de preşedintele Klaus Iohannis, la 27 martie 2017.

Potrivit acestei legi, Guvernul României şi autorităţile locale şi centrale vor lua măsuri pentru ca în 27 martie să fie arborat drapelul României în conformitate cu Legea 75/1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice. Ziua Unirii Basarabiei cu România poate fi marcată de autorităţile administraţiei centrale şi locale, organizaţiile neguvernamentale, muzee, reprezentanţele României în străinătate, prin organizarea de evenimente şi manifestări publice şi cultural ştiinţifice dedicate acestei sărbători. Autorităţile centrale şi locale pot sprijini material şi logistic aceste manifestări.

***

Sfatul Ţării, întrunit în şedinţă solemnă la Chişinău, a votat la 27 martie/9 aprilie 1918, unirea provinciei româneşti Basarabia cu România. „În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum mai bine de o sută de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi a dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa, România.”, se arăta în Declaraţia de Unire semnată de preşedintele Sfatului Ţării, Ion Inculeţ şi de secretarul Ion Buzdugan. („Istoria României în date”, Editura Enciclopedică, 2003)

Totodată, se stabilea că Basarabia îşi păstra autonomia provincială, având un sfat ales, pe baza votului universal, se precizau competenţele acestui sfat, precum şi drepturile democratice recunoscute (drepturile minorităţilor, libertatea personală, a tiparului, a cuvântului, a credinţei, a adunărilor etc. – garantate prin Constituţie); alegerile organelor locale şi pentru parlament se vor face prin vot universal, egal, direct şi secret, Basarabia urmând a fi reprezentată în forul legislativ al ţării de un număr de parlamentari în raport cu numărul locuitorilor, iar doi reprezentanţi ai Basarabiei să facă parte din Consiliul de Miniştri român. Declaraţia se încheia cu cuvintele: „Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururea şi totdeauna”, potrivit volumului „De la independenţă la Marea Unire (1878-1918)” (vol. VII, tom II, Istoria Românilor, Editura Enciclopedică, 2003).

Rezultatul votului, anunţat cu aclamaţii, a fost adus la cunoştinţa primului-ministru al României, Alexandru Marghiloman, care a intrat în sală şi a rostit o scurtă alocuţiune, prin care sublinia că, în numele poporului român şi al regelui Ferdinand, lua act, cu mândrie, de „Declaraţia de Unire” şi declara că o primeşte. El a încheiat rostind cuvintele: „Trăiască România, una şi nedespărţită”.

Hotărârea Sfatului Ţării a fost primită cu entuziasm şi satisfacţie de românii de pretutindeni, conştienţi de faptul că fusese făcut un prim pas important în înfăptuirea României întregite.

În perioada imediat următoare, ample manifestaţii au avut loc la Iaşi. Delegaţia venită de la Chişinău a fost întâmpinată cu entuziasm de numeroşi locuitori, care au sărbătorit pe străzile oraşului şi în Piaţa Unirii. Un dejun oficial a fost dat, la Palat, în cinstea delegaţiei basarabene, din care făceau parte Ion Inculeţ, Daniel Ciugureanu, Pantelimon Halippa, Constantin Stere, Teofil Ioncu, arhimandritul Gurie ş.a.. În cuvântul regelui, rostit cu acest prilej, se preciza importanţa momentului: „înfăptuirea unui vis care demult zăcea în inimile tuturor românilor de dincolo şi de dincoace de apele Prutului”.

La 3/16 aprilie 1918, Sfatul Ţării a ales ca preşedinte pe Constantin Stere, în timp ce Ion Inculeţ şi Daniel Ciugureanu erau desemnaţi miniştri ai Basarabiei în guvernul României. S-a format un nou Consiliu de Directori Generali, condus de Petre Cazacu, care, în realizarea programului său, a avut de întâmpinat serioase dificultăţi, urmare a situaţiei financiare grele, a anului secetos, a problemelor ridicate de naţionalizarea instituţiilor, precum şi a opoziţiei manifestate de unele elemente potrivnice unirii. S-au înregistrat şi progrese, în special în domeniul învăţământului, arată sursa amintită.

Prin decretul-lege dat la Iaşi, la 9/22 aprilie 1918, se promulga hotărârea din 27 martie/9 aprilie, fiind adoptat astfel un act necesar în procesul de consolidare internă a unirii Basarabiei cu România. Decretul-lege a fost publicat în „Monitorul Oficial” nr. 8 din 10 aprilie 1918 şi era semnat de regele Ferdinand I, de preşedintele Consiliului de Miniştri, Alexandru Marghiloman şi de ministrul de Justiţie, Demetru Dobrescu.