2013 şi ceva: să piară superstiţia!

Nici mai neagră nici mai albă

        •  poate doar un pic mai slabă •

În piaţa Cafine Central, 5000 de clujeni (+1 buc. primarăş) s-au bucurat de venirea lui, partea Anului care-ţi dă bineţe. Prima parte, adică: 20. E vîrsta la care te poţi gîndi cu adevărat la primul pol, iar pisica neagră de… după nici că există. La 20 de ani cîntecul spune că şi făr’un ban în buzunar te simţi stăpînul destinelor. Eşti cel mai tare din parcare, chiar dacă n-ai  şcoală, casă, servici, gagică, card la purtătorul părinţilor, cont de unică folosinţă în banca 13 ş.a.m.d. Nu iese de-o ştire, pentru că locul e atît de comun (5000 şi 20), încît te apucă ruşinea că te-ai oprit la subiect. Cît despre 13… Ei bine, cifra n-are nici în clin nici în mînecă cu nimic. Doar că, odată, cuiva, i s-a pus pata. În combinaţii de permutări, ca în ari’metica superioară, aranjamentul dă exact anul în care am făcut, iată, + 4 paşi (număraţi în zile).

Mici, da’ hîîîî!

Economişti, valutişti, şi tot felul de alţi… –işti, dau ca sigure pui de inconveniente. Cum că ar creşte. Sau ar scădea. Nu eu  am descoperit căciuliţa de la „î”, aşa că repet ca şi marele filosof  în viaţă şi contemporan cu alţii: depinde în ce avion te afli. Şi cum abordezi previziunile macro şi micro. e.g.: dacă, spre pildă, eşti distribuitor de energie electrică, te bucuri de scumpiri. Tautologic. Asta pentru că îţi creşte leafa, putirinţa, şi faci ceva pe umilinţa altora. Creşte preţul la banane? Dar tu nu mănînci chestia asta care, pe lîngă conotaţiile sexuale, mai şi constipă! Deci: pagubă-n ciuperci! Apropo: dacă se anunţă scumpiri la bureţii de rouă, se cheamă că trebuie să te reprofilezi, să ştii de ce vinzi aceste produse. Cîştigi mai mult, poţi face colesterol, ciroza, buboză şi alte cele. Pe bani structurali şi de coeziune.

Printre cei mici şi neînsemnaţi se află şi analiştii. Aţi auzit ce-a mîncat Prezidentul? Cică asta e specialitatea de la restaurantele din Covasna, pe unde umblă umbra suitei marţiale, cu Blonda în cap de listă şi Buldog alergînd pe pistă. Zice dom’ Cotrocenanu de-acu, că analiştii l-au vîrît în balegă. Dar, oameni buni! Acolo-i cald şi bine! Şi cum plimbările la polul frigului se pot lăsa cu zbînţuieli, dom’ preşedinte ar trebui să fie fericit. Că ar putea citi, spre o pildă, ce scriu analiştii în slujba linsului! Şi ar fi ca la Golden Blitz, cu Jiji fotbaliator, ceai în loc de alcool rafinat şi miliţian surprins de poliţist că trebuie să dea amendă contravenţională, pentru condus în stare. Sau în stare de condus. Sau… Na! Iar a umblat opoziţia, aflată acum la guvernare, în borcanul cu… ce-o fi!

Dar, cum spuneam, Anul Nou trebuie că o să fie un pic mai creţ. Şi mai alb. Şarpe de apă dulce la chinezi. Da’ asta mai spre primăvara noastră şi calendarul lor agricol. Ca să nu spun

Rom, mînca-ţi-aş visteria!

În toată harababura, cine a putut a dansat pentru altcineva şi a pus lacrimă pe poveşti siropoase de la vocea ţării. Numai miere! Vorba aia: cine n-are piere! S-a dovedit că de la Iaşi în Congo-ul de Jos nu e decît un click de mouse, pe poante de balerină subţire şi ţîţe cît Natura Mamei care i-a dat viaţă. În rest, se poartă la mare cinste romul necontaminat de Jamaica,  cu pensie de ajutorare pentru ce fac şi ce nu fac, că altfel, orişicît, UE şi CE şi alte foruri în care ne-am vîrît ne trimit la Haga. Să. Cred că principalul motiv pentru care ne-au primit acolo e că nu aveau cui să le dea picioare în organe. Cap, spre exemplu. Aşa că, orice mişcare bună-rea e analizată, îndosariată şi de Schengen atîrnată.

Numai stolul căinat poceşte imaginea, strică aerul şi înmiresmează cozile barrosului. Ostilităţile le conduce cel mai mare Rom, puy de belgian cu pretenţii de raţă friptă a la Beijing.  Şi, ca să nu ne mai ascundem după deget, ei se ascund după obrazul lor. Gros. Da’ se vede!

Cum necum:

Sîntem în situaţia de a merge mai departe. Pînă-n Norvegia, spre exemplu. Acolo, laponii mănîncă frigidere pe pîine şi om de zăpadă la borcan. Le putem şuti patentul şi să-l adaptăm în ţărişoară. Cu… succesuri, de europarlamentari. Tari!

Ne vom lăsa şi de fumat. Şi de mîncat. Şi de băut. Cauzează, oricum! Vom fi mai sănătoşi la minte decît mincinikovschi. Şi vom înflori sub atingerea blîndă a vegetarianismului ortodox, mai catolic decît un Papă reformat. Şi, dacă putem trăi semiprezidenţial, cu doi regi, un împărat şi o pipiţă, e pentru că vom… urna republică regalistă, parţial parlamentară, alb-negru în culori, cum n-a mai făcut nimeni: ignorînd anticipatele, vom vota după.

După ce?

Pagină realizată de

        Radu Vida

                şi

         Virgil Tomuleţ