Un simbol al oraşului, pe cale de a se pierde

• Colecţia de Istorie a Farmaciei, singurul muzeu de profil din Europa, care funcţionează într-o farmacie, pe cale de a fi evacuat •

Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei (MNIT) a fost somat să evacueze spaţiul din centrul oraşului pe care îl ocupă Colecţia de Istorie a Farmaciei din cadrul acestuia, în urma faptului că imobilul a fost revendicat de moştenitorii familiei Hintz – în a căror posesie a intrat, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, casa şi farmacia, rămînînd a lor pînă la naţionalizarea de după cel de al doilea război mondial -, iar în luna mai muzeul a pierdut procesul, sentinţa fiind definitivă. Potrivit notificării menţionate, muzeul avea termen pentru a elibera spaţiul pînă pe 9 noiembrie. Carmen Ciongradi, directoarea MNIT, a confirmat informaţia, într-o conferinţă de presă în cadrul căreia a solicitat sprijinul mass-media în vederea salvării Muzeului farmaciei, denumire sub care importantul obiectiv este cunoscut clujenilor şi nu numai.

Cunoscînd situaţia clădirii, consilierii locali au decis în primăvara acestui an ca municipalitatea clujeană să îşi exercite dreptul de preempţiune asupra spaţiului, însă negocierile au ajuns în impas întrucît proprietarii intenţionează să vîndă întreaga clădire. În ultima şedinţă a CL s-a oferit o alternativă instituţiei, alocîndu-i-se un spaţiu provizoriu pentru depozitarea Colecţiei de Istorie a Farmaciei, ca urmare a posibilei evacuări.

Directoarea MNIT face un apel la reprezentanţii primăriei, cerîndu-le să-şi extindă dreptul de preemţiune asupra întregii clădiri, astfel încît colecţia să rămînă în clădirea vechii farmacii medievale a oraşului. Apelul public vine însă foarte tîrziu, practic în ultima zi în care muzeul mai putea „sta” în clădire. „Am convocat această conferinţă de presă datorită faptului că evenimentele în cazul retrocedării spaţiului în care funcţionează colecţia de istorie a farmaciei s-au precipitat. Am primit din partea moştenitorilor două somaţii de evacuare, prin firme de executori judecătoreşti, una din septembrie şi una din octombrie, prin care ni se impune să evacuăm acest spaţiu şi am vrut să aducem la cunoştinţa publicului tot ce am făcut noi, toate demersurile noastre pentru păstrarea acestui spaţiu ca muzeu”, a spus Ciongradi, amintind că, în 2008 această clădire a fost, prin ordin al primarului, restituită moştenitorilor, exceptînd sspaţiul ocupat de Colecţia de Istorie a Farmaciei, care este parte integranta MNIT.

În încercarea de a salva colecţia, în 2010 MNIT a dispus nerestituirea spaţiului către moştenitori, însă aceştia au dat muzeul în judecată. În luna mai a acestui an, MNIT a pierdut procesul prin sentinţă definitivă. „Ca urmare a acestei decizii, am fost notificaţi să evacuăm acest spaţiu. Autorităţile statului, în speţă primăria, şi-a exercitat în primăvară dreptul de preemţiune asupra cumpărării acestui spaţiu în care se află Colecţia de Istorie a Farmaciei. Este important pentru noi ca această colecţie să rămînă în acest spaţiu, în care a funcţionat neîntrerupt, fiind o clădire de patrimoniu de secol XVI. Este importantă păstrarea lui ca muzeu de istorie a farmaciei – nu numai pentru oraşul Cluj, ci şi pentru întreaga ţară şi, pînă la urmă, pentru întreaga Europă -, pentru că a funcţionat aici neîntrerupt timp de 400 de ani -, vechea structură şi mobilierul fiind originale. Nu mai există un spaţiu ca acesta în toată Europa”, a subliniat directoarea MNIT. Totodată, aceasta a explicat că, deşi există două somaţii venite în urma unei sentinţe definitive, evacuarea ad literam nu este posibilă, legea patrimoniului nepermiţînd acest lucru, deoarece Colecţia de Istorie a Farmaciei adăposteşte mii de piese şi obiecte de patrimoniu. „Nu se poate face o evacuare în sensul că vin executorii judecătoreşti şi ne scot piesele de patrimoniu în stradă, legea patrimoniului nu permite acest lucru”, a arătat directoarea MNIT, precizînd că instituţia a făcut toate demersurile posibile pentru păstrarea spaţiului în care se află colecţia „Noi am făcut toate demersurile posibile la autorităţi pentru ca acest lucru să nu se întîmple şi pentru a păstra colecţia oraşului în acest spaţiu, spaţiu care păstrează structura şi mobilierul originale din secolul XVI-XVII-XVIII. În Officină există chiar o pictură originală din 1766, barocă, cu simboluri farmaceutice, care este unică în ţară. În alt spaţiu această colecţie nu ar mai avea acelaşi farmec”, a precizat Ciongradi.

Juristul instituţiei, Elena Răchită, a arătat care sînt demersurile făcute de MNIT: „După prima somaţie primită de instituţie, în septembrie 2015, am depus o contestaţie la Judecătoria Cluj-Napoca solicitînd neevacuarea noastră şi implicit suspendarea acestei proceduri iniţiată a de judecători. Încă nu avem termen stabilit pentru această contestaţie, aşa că am depus o cerere de stabilire a unui termen în regim de urgenţă. Sperăm cît de repede să ajungem în instanţă şi să ne susţinem punctul de vedere privind această colecţie deosebită. În ceea ce priveşte cea de-a doua somaţie, înregistrată la sediul instituţiei în 29 octombrie 2015, al cărei termen s-a împlinit în 8 noiembrie 2015, a fost urmată de o adresă depusă executorilor la sediul societăţilor civile, respectiv la cabinetul avocatului care reprezintă părţile. Aştept un răspuns la solicitarea noastră înregistrată la 5 noiembrie, motiv pentru care pînă la ora actuală sîntem în această locaţie. Cei de la societatea civilă de executori judecătoreşti vor trebui să răspundă solicitării nostre şi implicit familia Hintz prin avocatul care îi reprezintă”, a explicat Răchită.

Totodată, reprezentanţii MNIT au arătat că, pentru o eventuală mutare a pieselor de patrimoniu în caz de evacuare, e nevoie de minim şase luni. „Piesele nu pot fi scoase şi nu pot fi depozitate oricum şi oriunde. Spaţiile în care trebuie depozitate trebuie să respecte anumite norme de microclimat, de antiefracţie, de antiincendiu. „Nu se poate face o evacuare de pe o zi pe alta, am avea nevoie de cel puţin şase luni pentru mutarea colecţiei. Avem peste 3.000 de piese, de la mobilier de epocă, pictat, vase farmaceutice, sticluţe, retorte, cărţi vechi de medicină şi manuscrise din secolele XVI-XVIII, ingrediente celebre, cum ar fi praful de mumie, aparatură medicală, cum ar fi primul electrocardiograf din România. Avem, de asemenea, o pictură barocă din secolul al XVIIl-lea pe tavan”, a detaliat Carmen Ciongradi. „Luăm în calcul şi acel spaţiu pus la dispoziţie de primărie pentru depozitarea pieselor, care deocamdată ne-a fost atribuit, însă trebuie amenajat, nu putem să mutăm piesele oricum. Trebuie să mergem să-l vedem, să vedem cum arată, să-l amenajăm, iar asta presupune investiţii şi este o chestiune de timp, nu se poate realiza de pe o zi pe alta”, a explicat directoarea MNIT.

În opinia acesteia, o soluţie ar fi ca Hotărîrea Consiliului Local privind dreptul de preemţiune să fie modificată şi să se cumpere întreaga clădire. „Noi am insistat la primărie să îşi exercite dreptul de preemţiune asupra întregii clădiri. Sus la etaj noi putem organiza o colecţie de istorie a Clujului, care lipseşte oraşului nostru şi care ar fi un punct de atracţie extraordinar, sau putem expune o parte din mumiile pe care Muzeul de Istorie a Transilvaniei le are în custodie”, a arătat Ciongradi, precizînd că dreptul de preempţiune expiră la începutul anului viitor, respectiv în luna ianuarie. ”Pînă atunci noi acţionăm pe toate căile posibile pentru a nu pierde acest spaţiu. Am făcut tot ce ţine de noi să împiedicăm evacuarea şi pierderea spaţiului. Sperăm să nu fim scoşi în stradă, iar autorităţile locale să ne ajute şi să găsească o soluţie. Noi sperăm să nu piardă oraşul acest spaţiu pentru că ar fi o palmă dată autorităţilor. În condiţiile în care Clujul vrea să candideze pentru Capitala Culturală Europeană şi se închide un muzeu – e lucru inacceptabil”,a subliniat directoarea MNIT.

Deşi imobilul a fost evaluat la circa două milioane de euro, se pare că familia Hintz ar fi dispusă să vîndă întreaga clădire la jumătate din acest preţ. Potrivit reprezentanţilor MNIT, colecţia farmaciei ocupă 224 de metri patraţi la parterul şi subsolul clădirii, spaţiu care ar costa circa 600.000 de euro. Întreg imobilul însumează 863 de metri pătraţi, iar preţul pe care proprietarii îl solicită ar fi de 1 milion de euro.

Muzeul farmaciei funcţionează într-o clădire de patrimoniu, de secol XVI şi are o continuitate de peste 60 de ani. Aici a fost deschisă în 1573 prima farmacie din Transilvania, care a funcţionat neîntrerupt pînă în perioada interbelică. În 1954, la iniţiativa profesorului Bologa, şeful catedrei de Istoria Medicinei şi Farmaciei din cadrul Facultăţii de Medicină şi Farmacie din Cluj, a fost fondat Muzeul Farmaciei, care a fost organizat şi panotat efectiv de Dr. Izsak Samuel. Ulterior, în 1963, Muzeul Farmaciei a primit numele de Colecţia de Istorie a Farmaciei, fiind subordonată Universităţii de Medicină şi Farmacie şi apoi Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei. Muzeul Farmaciei reprezintă una dintre cele mai importante colecţii din domeniu, deţinînd una dintre cele mai timpurii colecţii de acest tip din Europa. Este unul dintre cele două muzee de profil din ţară, celălalt funcţionînd la Sibiu în cadrul Muzeului Brukenthal. Spaţiul a funcţionat ca farmacie timp de peste patru secole. Patrimoniul muzeului clujean include circa 3.000 de exponate – de la mobilierul de epocă, la vase farmaceutice, sticluţe şi retorte, obiecte specifice activităţii farmaceu tice, dar şi manuscrise şi tipărituri rare -, însă importanţa colecţiei rezidă atît în obiectele de patrimoiu, cît şi a clădirii care o adăposteşte, deoarece aici a funcţionat vechea farmacie medievală a oraşului, muzeul păstrînd structura farmaciilor de odinioară. Holul de intrare este folosit pentru expoziţii temporare iar ultima sală prezintă o bogată colecţie de aparatură medicală, folosită în spitalele clujene la sfîrşitul secolului al XIX-lea şi în secolul XX, donată de prof. Pompiuliu Manea. Structura farmaciei medievale transilvănene este similară cu cea a altor farmacii din Europa acelor timpuri. În Officina, încăperea cea mai decorată, se vindeau medicamentele şi se tratau cu clienţii. Laboratorul, unde se preparau medicamente, era amplasat iniţial în subsolul imobilului. O altă încăpere, Camera materialelor, era destinată depozitării materiilor prime folosite şi a medicamentelor.

Colecţia de Istorie a Farmaciei este vizitată în fiecare an de peste 10.000 de persoane, dintre care cel puţin jumătate sînt turişti străini.

Adriana STUPAR