La Mărişel, apocalipsa după… tăietorii de lemne

Uneori, natura continuă ceea ce au început oamenii. Sau desăvîrşeşte. Eu asta am văzut, a doua zi de Crăciun, pe drumul care face legătura între Mărişel şi Beliş, mai precis între Crucea Iancului şi drumul naţional care leagă satele Beliş şi Poiana Horii.

Într-o pădure din care nu mai rămăsese mare lucru după tăietorii de lemne – despre care bine zicea cineva din zonă, că „gîndeşti că nu-i mai satură Dumnezău!” –, zilele trecute vîntul a rupt şi a smuls din rădăcini zeci, poate sute de copaci. Chiar şi oamenii obişnuiţi deja cu o pădure „mai rară decît colţii de la grebla săracului”, în zona numită „La Grinzi”, au fost şocaţi să vadă dezastrul provocat, sau mai bine zis continuat, acum, de forţele nu neapărat foarte dezlănţuite ale naturii.

Copaci rupţi, copaci smulşi din rădăcină, cetină împrăştiată prin toată pădurea şi pe drum, drumul „înverzit” de ace de brad, cioturi în pădure, zone întregi în care nu mai vezi decît rădăcini, cioturi, crengi rupte, copaci înclinaţi, gata să cadă, gata să se rupă. Imagini apocaliptice, dintr-o apocalipsă care vine – şi nu cred că poate cineva să mă contrazică! -, după tăietorii de lemne, aceia pe care „gîndeşti că nu-i mai satură…!”

Cineva, probabil Primăria Mărişel, a îndepărtat copacii cazuţi peste drum, dar trunchii ciuntiţi cu drujba, aranjaţi pe margine, alături de rădăcinile care parcă strigă într-un pustiu pe cale să se nască, nu fac decît să dea o imagine şi mai dezolantă zonei.

Probabil, acesta nu e decît începutul. Dacă cineva nu va pune capăt masacrului de pădure…!

M. TRIPON