Vom avea două referendumuri constituţionale?!

Ilie CĂLIAN

Cei care şi-au imaginat că este posibilă o “coabitare” civilizată cu Traian Băsescu (au fost puţini, dar încă mai sînt!) au ignorat aspectul psihopatologic al personajului. Spusesem – deja prin 2005 – că omul este paranoid – ceea ce înseamnă că nu e bolnav întratîta, încît doctorii să-l interneze, dar  face mult mai mult rău decît cei care sînt bolnavi, clinic, cu documente în regulă. Aşa s-a întîmplat întotdeauna cu indivizii cu sete dictatorială şi a căror discurs populist a cucerit nişte minţi naive – care reprezintă majoritatea electorală.

Băsescu şi-a pierdut partidul în numele căruia vorbea. Era, desigur, un partid “personal”, pe care majoritatea populaţiei cu drept de vot l-a confundat cu un program ideologic – pe care, însă, acelaşi electorat, nu l-a analizat, în primul rînd pentru că nu avea (nu are) suficientă cultură politică şi economică. Inutil să mai discut despre asta: cîţi dintre cetăţenii României sînt dispuşi să recunoască, cinstit, că au greşit în alegerile lor nu din cauza candidatului, ci din cauza incapacităţii lor de a discerne corect?! Cîţi dintre cei care participă la vot sînt capabili să recunoască un fapt simplu: că nu au suficiente cunoştinţe nici despre ceea ce se discută în programele de guvernare, nici despre calităţile profesionale şi morale ale candidaţilor?! E adevărat, mulţi, foarte mulţi, mult prea mulţi, afirmă, după ce nu s-au prezentat la vot, că n-au avut o “ofertă convingătoare” din partea partidelor politice. Am mai scris despre asta, dar mă văd nevoit să repet. Dacă toţi aceia care se plîng de jalnica ofertă a partidelor – ca persoane, pentru că despre programe nici nu le dă prin cap să discute (pentru că nu se pricep) – ar face unu-două partide, ar putea să ocupe ei majoritatea consiliilor locale, judeţene şi parlamentare. În realitate, nu o fac şi toate justificările lor nu sînt decît nişte minciuni menite să le acopere incapacitatea de angajare civică şi politică.

Sînt curios cum vor reacţiona bravii noştri cetăţeni alegători în situaţia care se prefigurează. Băsescu o ţine una şi bună: dacă nu se face parlament unicameral, cu maximum 300 de parlamentari, el declanşează un nou referendum. Nu e locul să argumentez din nou că fostul său referendum a fost ticălos, că l-a organizat în aşa fel încît oamenii să nu ştie despre ce este vorba şi nu le-a prezentat două opţiuni clare. (Despre faptul că a respectat regula, conform căreia un referendum nu se face cu ocazia altor alegeri, nici nu are rost să discutăm: în marea lor ignoranţă politică şi constituţională, alegătorii români n-au băgat de seamă în ce capcană au intrat.)

Deci, ce se va întîmpla acum? Băsescu zice că, dacă forma Constituţiei nu va fi aceea pe care o vrea el, va declanşa un nou referendum, care să reia exact întrebările anterioare. Adică, acelea care nu oferă alternativă. Motivul e simplu, nu-l mai explicitez: Băsescu urăşte “de moarte” Parlamentul în calitatea de “organ colectiv de conducere” – în contradicţie fundamentală cu capacitatea de înţelegere a fostului căpitan de vapor, care nu poate accepta decît conducerea unipersonală.

Să ne imaginăm: Parlamentul îşi vede de ale sale. Băsescu se înfurie, se ţine de cuvînt şi convoacă un nou referendum: nimeni nu-l poate împiedica (în conformitate cu actuala Constituţie), iar costurile referendumului trebuie plătite de Guvern, cu aprobarea Parlamentului – că nu le dă Băsescu nici din fondurile Preşedinţiei, nici din buzunarul său. După ce Băsescu poate obţine, conform modificării legii referendumului (pe care, să zicem, o aprobă Curtea Constituţională), cu o majoritate dintr-un minim de 30%, vine Parlamentul, care face un alt referendum, care obţine apoi el majoritatea. Toate dovezile statistice pe care le avem arată că marea majoritate a populaţiei este împotriva lui Băsescu. Dar actuala Constituţie nu-l poate opri!

Or, USL s-a încăpăţînat să propună, pentru viitoarea Constituţie, acelaşi statut de republică semiprezidenţială. Vai de viitorul României!