Viktor Orbán şi nostalgia socialismului gulaşului

Financial Times Deutschland

Nu se poate spune că Ungaria este o ţară fără probleme: economia înregistrează o creştere nesemnificativă, nivelul de îndatorare a statului se află la cote record iar partenerii din UE şi-au întors spatele guvernului de la Budapesta. Socialismul gulaşului este tot mai aproape.

Premierul conservator Viktor Orbán ar avea destule lucruri de remediat, însă preferă să îşi creeze o nouă problemă şi ia serios în considerare naţionalizarea companiilor energetice din ţară.

Se pare că Orbán doreşte o întoarcere la epoca socialismului gulaşului: nu numai că limitează drepturile democratice şi separarea puterilor în stat, însă acum doreşte şi să aducă din nou economia sub controlul statului. Şi aceasta doar pentru un scop populist – pentru a putea susţine în faţa propriului electorat că a luat măsuri împotriva majorării preţului la energie.

Această naţionalizare – ca oricare alta, de altfel – nu va reuşi să rezolve problema preţului la energie. O companie de stat nu poate negocia condiţii mai bune decît una privată şi nici nu va putea menţine preţurile la un nivel mai scăzut. Ca să nu mai vorbim de faptul că, în realitate, se va diminua concurenţa. Prin urmare, preţurile vor putea fi ţinute la un nivel mai scăzut numai prin acordarea de subvenţii din banii contribuabililor – un nonsens politic şi economic. De asemenea, este discutabil şi modul în care va finanţa o asemenea naţionalizare – fie că este vorba de vînzare benevolă sau de desproprietărire forţată. În prezent, datoria publică se cifrează la 80% din PIB, în condiţiile în care pragul maxim acceptat în UE este de 60 procente. De altfel, Ungaria este vizată de o procedură de deficit excesiv şi riscă reducerea fondurilor comunitare.

Mai presus de orice, măsurile lui Orbán slăbesc încrederea investitorilor în ţară care, şi aşa, se află la cote foarte scăzute; oricum, agenţiile de rating au decăzut Ungaria pînă la categoria “junk” datorită situaţiei politice. Dacă vrea cu adevărat să reducă deficitul public şi rata şomajului, guvernul trebuie să dea cît mai multe asigurări întreprinzătorilor că investiţiile lor sînt în siguranţă şi nu riscă să fie acaparate aleatoriu de către guvern şi că pot avea încredere în statul de drept. Niciunui investitor nu i se pare atractiv cînd statul vrea să i se ofere cîştiguri, însă nu oferă decît perspectiva pierderilor.

Şi nici chiar statului ungar nu îi va plăcea acest lucru pe termen lung. La următoarele alegeri, cetăţenii vor trebui să evalueze guvernul în funcţie de cît de mult a contribuit la îmbunătăţirea situaţiei ţării. Însă nu acesta pare a fi obiectivul lui Orbán.