Viaţa de… vinitură

RADU VIDA

Problema imigraţiei este una foarte serioasă şi, credeţi-mă, preocupă pe toată lumea. Inclusiv pe cei care se află în această postură. Nu-i uşor să-ţi iei bocceluţa, să laşi în urmă tot şi să încerci s-o iei de la capăt. În altă parte, acolo unde nu ţi-s favorabili nici oamenii, nici graiul, nici obiceiurile, nimic.  Doar speranţa că, într-o ţară dezvoltată, şansa unei vieţi mai bune îţi poate surîde.

Libertatea de mişcare în Europa a creat o confuzie generală şi un sentiment acut de respingere a celor care, alungaţi de propriile condiţii din ţările lor, o iau la sănătoasa. Suportînd umilinţe, promiscuitate şi, nu o dată, violenţe. Doar-doar se vor aduna de pe drumuri, doar-doar vor avea o viaţă normală…
Aceasta este însă partea… romantică a imigrării. Privitul chiorîş, aroganţa băştinaşilor, excluderea tacită de la una sau alta, şicanele autorităţilor locale sînt mici nimicuri faţă de ce măsuri au început guvernele să ia împotriva celor care – fără de voia lor – încalcă teritorii, iau cu asalt locurile de muncă, altădată refuzate de localnici, aduc obiceiuri ciudate şi recurg la tot felul de metode de supravieţuire.

Europa s-a umplut de maghrebieni, musulmani, indieni, chinezi, laoţieni, sud-americani, dar şi de ruşi şi de mai toate popoarele aflate cîndva sub imperiul URSS. Amestecul acesta de ortodocşi, mahomedani, budişti cu catolicii, anglicanii,  şi reformaţi a tulburat apele. E inutil să ne ascundem după degete, pentru că acest gen de multiculturalism a dus înainte Europa, dar a şi creat o serie de disconforturi. Cunoaştem deja reacţiile populaţiei Marii Britanii în ceea ce-i priveşte pe noii imigranţi. Cum politicienii încearcă, de regulă, să facă pe placul alegătorilor lor, iată că supuşii Majestăţii-Sale şi-au impus punctul de vedere. Ziarele au susţinut spaima valurilor de români şi bulgari care vor veni şi primele măsuri au şi apărut. Gata cu ajutoarele sociale!

La sfîrşitul săptămînii trecute, cele 33 de cantoane helvetice au fost chemate la referendum.  Confederaţia a hotărît cu o covîrşitoare majoritate că nu poporul trebuie să-i aleagă pe membrii Guvernului, ci Parlamentul! Dar cea mai importantă întrebare se referea la înăsprirea condiţiilor de acordare a azilului în această ţară. Un „da” hotărît au spus mai bine de 79% din cei care au participat la vot (ca o curiozitate, urnele s-au deschis dimineaţa şi s-au închis la ora 13, majoritatea cetăţenilor fiind prezenţi la vot). Revenim. Nici pînă acum n-a fost prea uşor să intri în această ţară. De acum încolo, însă, lucrurile se vor schimba radical, au anunţat oficialităţi guvernamentale. Şi Germania pune beţe în roata celor ce se rostogolesc spre cea mai dezvoltată ţară de pe Continent. După şmecheriile cu firme falimentate şi apelarea la ajutoare sociale, vocea ministrului de interne Hans-Peter Friedrich a fost clară: se vor tăia aceste ajutoare sociale, în special populaţiilor rrome care recurg la şiretlicuri de acest gen. Spania şi Italia încearcă repatrieri „tacite” (acţiunea este facilitată şi de efectele crizei); în Suedia, Norvegia, Danemarca, Olanda, Belgia nu mai e loc demult pentru cei care o şterg din ţările lor, iar Franţa e pe aceeaşi lungime de undă cu suratele lor din Schengen.

Există o singură soluţie: ţările furnizoare de imigranţi trebuie să facă în aşa fel încît cetăţenii lor să înceapă să se simtă bine în patria lor. Iar oamenii trebuie să fie conştienţi că libertatea oferită de turismul contemporan nu atrage după sine încercările disperate de a rezolva problemele  vieţii individuale ale fiecăruia. Există sau, în curînd, va exista doar un singur fel de imigraţie: cea a minţilor strălucite şi a braţelor de muncă lipsă în ţări dezvoltate.
Restul…