Un anume fel de a fi

RADU VIDA

Se prăvălesc evenimentele peste noi. Care mai de care. Listele de la Referendum şi numărătoarea inversă au stîrnit pasiuni, iar fractaliile din societate vor fi greu de reparat. Un lucru e sigur: putem  şi fără preşedinte. S-a dovedit. Băsescu a plecat să se roage la Prislop, pentru a-şi primi serviciul înapoi. Iar Antonescu cel Interimar e doar … interimar. Nu are decît o mică parte din atribuţiile unui preşedinte ales de popor, într-o republică semiprezidenţială, dar al cărei preşedinte cumulează toate funcţiile importante din stat. Deci: se poate! Drept pentru care, vin şi propun, chiar cu riscul de a deveni plictisitor sau, doamne fereşte, sîcîitor. Să cerem mai marilor zilei să ţină cont de voinţa noastră şi să schimbăm Constituţia. Acolo să se scrie clar că, în urma experimentului din 2012, s-a decis pentru Republică parlamentară. Cu preşedinte-simbol, ales de forul suprem legislativ, personalitate independentă sau, mai exact, dependentă de voinţa poporului din care se trage.

M-am luat cu vorba şi nu mi-am continuat ideea: dincolo de zoala cu plebiscitul, cu viaţa tot mai proastă pe care o ducem, am putea comenta, spre exemplu, faptul că la Bristol, un bancher a propus să se tipărească Lira de Bristol. De ce? Pentru că peste 80% din banii realizaţi în comerţul acestui oraş se duc în altă parte. Soluţia? O monedă cu circulaţie internă, în care locuitorii (care vor primi şi salarul în lira respectivă) să fie siguri că vor putea beneficia de pe urma muncii lor. Tare, zic eu! Şi mai sînt o droaie de informaţii la care ar trebui să le găsim tîlcul.

Astăzi, prefer să mă opresc într-o localitate de care, sînt aproape sigur, puţini au auzit. Jirov. Comuna Corcova, judeţul Mehedinţi. Povestea spune aşa: în sat asemănător cu alte multe sate din România există, de mai bine de 100 de ani, o şcoală. S-a învăţat lumea să se plîngă, pentru că, vedeţi dumneavoastră, sintagma ‘’să ni se dea!’’ a devenit imn naţional. Şi nimeni nu mai dă nimic. Ia. Dacă poate, evident.

Aşadar, o seamă de guralivi au ieşit ‘’pe sticlă’’ şi au arătat cu degetul: că li se dărîmă zidurile, că le pică tavanul în cap, că… Reporterul care a realizat materialul TV a arătat că există o clădire nou-nouţă, începută dar neterminată (pentru că s-au greşit, cică, calculele ?!?). A omis însă să meargă mai departe. Şi să panorameze mîndreţe de biserici ce zîmbesc în soare.

Trebuie spus că, pe la 1838, cînd au apărut primele şcoli în Ţara Românească, sătenii aveau obligaţia de a ridica local de învăţătură şi de a-l plăti pe învăţător. E drept că primii învăţători au fost preoţii şi dascălii de biserică. Dar şi ei luau un ban în plus. Nu vreau să spun că ar trebui să facem ca atunci. Lumea a evoluat şi, de bine de rău, avem şcoli susţinute de stat în fiecare căcăneaţă de localitate. Comunitatea însă – pe care o slăvim, dar a cărei omogenitate lasă mult de dorit – ar trebui să ia atitudine. Şi: dacă pentru mîndreţe de biserici se poate da o groază de bani, atît de la stat, cît şi din contribuţia cetăţenilor, ar trebui să se facă front comun şi pentru cele trebuincioase. E nevoie de şcoală, să dea Guvernul! E nevoie de o clădire pentru dispensar medical? Să dea partidul? E nevoie de un cămin cultural? Să dea UE? Doar cînd e vorba despre biserici, băgăm mîna adînc în buzunar şi nu cîrcotim.

E bine de ştiut că învăţătura laică e tot atît de importantă ca şi cea care ne hrăneşte spiritul. Prima ne pregăteşte pentru viaţa aceasta, cealaltă pentru viaţa de apoi. Şi, credeţi-mă, amîndouă sînt cel puţin la fel de importante. Nu pasiunea pentru cine ne este preşedinte este de actualitate. Problema o pot rezolva, la modul cel mai onorabil, bărbaţii neamului, cei cărora le delegăm puterea. Nevoile locale au însă trebuinţă şi de o mai activă şi responsabilă participare din partea noastră, a tuturor.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.