Ucraina după alegerile parlamentare: un nou sistem de coordonate

Nezavisimaia Gazeta

Rezultatele alegerilor parlamentare din Ucraina au dezvăluit o serie de schimbări principiale înregistrate în societatea ucraineană. Specificul actualelor alegeri l-a constituit sprijinul substanţial pe care l-a primit partidul naţionalist “Svoboda”, nu doar în regiunile vestice ale Ucrainei, unde poziţiile naţionaliştilor erau tradiţional puternice, ci şi în cele estice.

Rezultatul obţinut de “Svoboda”, de peste 5% în multe dintre regiuni, arată radicalizarea societăţii ucrainene, o consecinţă a faptului că de-a lungul întregii perioade de independenţă autorităţile ucrainene au ignorat problemele de ideologie.

Dacă la rezultatele înregistrate de “Svoboda” se mai adaugă şi voturile date Partidului Comunist – peste 10% -, se va putea vedea că circa o pătrime dintre cei care au votat s-au poziţionat ca electorat protestatar. În ceea ce priveşte cele 13,96% dintre voturi pe care le-a întrunit partidul “UDAR” al lui Vitali Kliciko, acestea sînt ca o cerere a societăţii ucrainene pentru o “forţă terţă”.

Prezenţa în parlamentul ucrainean a unor forţe politice cu precepte ideologice diametral opuse – Partidul Comunist şi “Svoboda” – anticipează un înalt grad de instabilitate şi conflictualitate în activitatea Radei Supreme, fapt ce se va răsfrînge negativ asupra situaţiei politice în general, cu atît mai mult cu cît fiecare dintre forţele menţionate ocupă o poziţie fermă în probleme cultural-istorice, dar şi de politică externă şi internă.

De asemenea, rezultatele alegerilor au arătat că opoziţia ucraineană şi-a pierdut unitatea. Acum, opoziţia ucraineană se împarte în partide moderate şi naţionaliste radicale: “Batkivşina” moderată a lui Arseni Iaţeniuk a obţinut 25,5%, iar “Svoboda” lui Oleg Tiagnibok – 10,44%.

Intriga din jurul majorităţii parlamentare, care în virtutea actualei Constituţii şi-a pierdut importanţa decisivă, este determinată de ambiţiile prezidenţiale ale principalilor jucători politici. În timp ce Viktor Ianukovici aspiră la control asupra Radei Supreme, opoziţia este interesată să folosească tribuna parlamentară în scopuri electorale.

Plecînd de la rezultatele alegerilor, cea mai probabilă pare o coaliţie la baza căreia să se afle Partidul Regiunilor, care a întrunit 30% din voturi. Cu sprijinul comuniştilor şi al deputaţilor care au trecut în parlament din circumscripţii majoritare, regionalii ar putea crea o majoritate în parlament, majoritate care să asigure un sprijin cursului prezidenţial.

Destul de anevoios decurg negocierile între forţele de opoziţie. Astfel, un acord privind formarea unei coaliţii parlamentare între “Svoboda” şi “Batkivşina” a fost semnat încă înainte de alegeri, însă repartizarea voturilor a scăzut în mod semnificativ valoarea unor asemenea acorduri. În afară de aceasta, o asemenea alianţă s-ar putea răsfrînge negativ asupra cotei de popularitate a lui Iaţeniuk. Controversată rămîne poziţia partidului “UDAR”, care nu se grăbeşte să-şi asume obligaţii în faţa altor opozanţi.

În general, unitatea demonstrativă a opoziţiei are un caracter forţat, conjunctural. Lupta împotriva lui Ianukovici, eliberarea Iuliei Timoşenko şi menţinerea vectorului european de dezvoltare a ţării nu pot ascunde contradicţiile dintre liderii partidelor din opoziţie. Apropierea alegerilor prezidenţiale va acutiza şi mai mult relaţiile complicate dintre liderii opoziţiei, fiecare dintre aceştia fiind astăzi un potenţial candidat la funcţia de şef al statului.