Traian Băsescu va bloca noua Constituţie?

Ilie CĂLIAN

Nu ştiu cine se aşteaptă la o “coabitare” fericită între Victor Ponta şi Traian Băsescu. Ambii au făcut un compromis util: Ponta – pentru a debloca situaţia de “pat” în care afla partid de şah jucată de USL cu Băsescu; iar acesta – pentru a supraveţui fără daune foarte mari. Cîştigul USL – şi al ţării – este evident atît în plan economic şi social, cît şi în planul relaţiilor cu UE, în special. În mod normal, Băsescu ar fi trebuit să se mulţumească cu acest succes – mai ales că propriul său partid, PDL, l-a trădat, nedorind s-o aleagă preşedintă pe protejata sa, Elena Udrea (fostă Cocoş, pînă mai ieri). Însă în pofida faptului că PDL este un partid inutilizabil, întrucît nu s-a limpezit, cele două (sau trei) tabere convieţuind cu cuţitele-n mînă, şi în pofida faptului că mult trîmbiţata – Mişcare Populară a lui Băsescu, ca şi Forţa Civică a altui protejat al său (başca felurite aşchiuţe “de dreapta”), nu au reuşit să se “coaguleze”, Traian Băsescu se crede foarte important. De fapt, este, în continuare. Nu în calitate de constructor de structuri şi programe viabile pentru ţară, ci aşa cum se pricepe: distructiv în toate cele care nu-l reprezintă sau avantajează pe el.

Să nu uităm că, deşi şi-a pierdut susţinerea de partid, deşi aliaţii din Parlament ai PDL (UDMR şi PPDD – parlamentarii acestuia deja abandonîndu-şi în mare număr partidul) nu mai constituie, împreună cu PDL, o Opoziţie puternică şi omogenă, Băsescu însuşi are sub directul său control CSAT, DNA, CSM, Curtea Constituţională, SRI, SIE şi alte “servicii”. În acest moment, de o mare importanţă va deveni Curtea Constituţională – cea de a patra(!) putere în stat, dar şi cea mai corozivă. Surprinzător sau nu, completul celor nouă judecători ai CCR, din care trei sînt noi, l-a reconfirmat cu şapte voturi pe Augustin Zăgrean în postul de preşedinte al CCR. Iar Băsescu a profitat de prilejul înnoirii componenţei CCR, pentru ca, la festivitatea respectivă, să “dea indicaţii preţioase” judecătorilor CCR. Anume, le-a sugerat că vor avea o misiune dificilă în legătură cu textul Constituţiei revizuite, afirmînd despre sine: “voi reacţiona la neluarea în consideraţie a referendumului din 2009”.

De fapt, ar fi trebui să încep cu “fraza introductivă”. Zice primul constituţionalist al ţării: “ Nu preget să menţionez că în momentul de faţă Constituţia şi-a pierdut rostul de a fi revizuită”. Aţi citit bine (şi am reprodus corect citatul): după opinia Căpitanului, rostul unei constituţii este de a fi revizuită. Ca şi cum n-ar fi suficientă o astfel de frază, Băsescu, în conformitate cu aceeaşi precară cunoaştere a limbii române, afirmă că “revizuirea actuală reprezintă un risc de blocare a statului”. Nu, nu revizuirea ar reprezenta un risc de blocare a statului, ci cuprinsul textelor! Acţiunea ca atare nu este, în sine, un risc. Trec peste alte formulări care arată că Băsescu n-a prea învăţat carte – sau nu suficient pentru a fi “şeful statului” -, pentru a încerca să înţeleg ce urmează a se întîmpla. Mai precis, cum va funcţiona în continuare “coabitarea”.

Evident, în limitele stricte ale legii, referendumul din 2009, care cerea parlament unicameral, cu maximum 300 de parlamentari, a fost declarat valid – chiar dacă a fost o mare “jmecherie” a lui Băsescu, care nu a oferit alegătorilor posibilitatea opţiunii între două variante. Avînd “în mînă” CSM şi CCR, Băsescu va putea pune beţe-n roate textului revizuit al Constituţiei. Întrebarea este: ce se va întîmpla cu “coabitarea”?