Testele nucleare – motivul a numeroase cazuri de cancer

Agerpres

Acum se ştie că inclusiv doze mici de radiaţie pot avea consecinţe “grave” asupra glandei tiroide la copii, prin urmare îşi exprimă dorinţa realizării unei investigaţii globale asupra populaţiei din Polinezia, care se afla în apropierea zonelor în care se desfăşurau testele nucelare. În 2010, guvernul francez a creat un fond destinat compensării pagubelor suferite de sute de persoane care afirmau că au suportat consecinţele testelor nucleare.

Ministerul Apărării francez a prevăzut un fond de 15 milioane de euro pentru indemnizaţii. Dezbaterea privind persoanele afectate a revenit acum doi ani în actualitatea franceză, coincizînd cu aniversarea a 50 de ani de la primul experiment nuclear realizat în deşertul din Algeria, pe atunci colonie francează. Cu această explozie, întitulată “Gerboise bleue”, Franţa a devenit la 13 februarie 1960 a patra putere avînd bomba atomică, după SUA, URSS şi Marea Britanie.

Aproximativ 150.000 de persoane au lucrat la centrele unde s-au desfăşurat aceste experimente. Potrivit unei Asociaţii a victimelor testelor nucleare, peste 3 000 de persoane au fost victime ale radiaţiilor atomice şi se judecă de mai mulţi ani cu statul francez. În urmă cu doi ani, preşedintele Nicolas Sarkozy a promulgat o lege de indemnizare a victimelor, dar Asociaţia vrea să meargă mai departe, aspirînd la o recunoaştere oficială a consecinţelor mortale, în multe cazuri, a radiaţiilor atomice.

Din 1960, Franţa a realizat în total 210 experimente nucleare atît în deşertul Sahara, cît şi în Polinezia, pînă la semnarea tratatului de interzicere totală a testelor, în 1996. Totuşi, Franţa a continuat modernizarea potenţialului său nuclear prin teste şi lansări, precum cel realizat anul acesta cu o rachetă M51, concepută pentru a putea lansa proiectile atomice de pe submarine, cu o rază de acţiune de 8.000 de kilometri şi o precizie mai mare decît anterioarele M45.

Artizanul politic al bombei atomice franceze a fost generalul Charles de Gaulle, care a demarat proiectul la sfîrşitul celui de-al doilea război mondial, în 1945, prin crearea Comisariatului Energiei Atomice (CEA), iar în calitate de preşedinte al Republicii l-a putut încheia odată cu lansarea testului Reggane (Sahara) din 1960.