Testamentul lui Einstein

Sigur, a fost Teoria relativităţii care a schimbat optica Lumii.
Sigur, a fost visul lui, mărturisit adesea, că  vrea să vadă cum a făcut Dumnezeu Lumea. Ştia că există, chiar dacă nu era un religios practicant, dar ştia, sigur, că Mind of Universe este acolo, în orice.

Sigur a fost judecata sa de valoare: „Mă tem de ziua în care Tehnologia va depăşi interacţiunea dintre oameni. Lumea atunci va avea o generaţie de idioţi”.
Păi, să stăm strîmb (stăm tot timpul!!) şi să judecăm drept (rar!): tehnologia domină comunicarea interumană reală? DA! categoric. Da! paradoxal, dar, tocmai în Era Comunicării prin Internet, relaţiile interumane s-au „fluidizat”, vaporizîndu-se în …virtualul cel periculos. E ca şi cum, dar nu e ca şi cum ar trebui, cum ar fi normal, cum ar fi omenesc, fiindcă nu este real. Azi omul este însingurat, din ce în ce mai însingurat, angoasat, alienat, mai mult ca oricînd. Fiecare simte că nimănui nu-i pasă, nimeni nu vede în tine decît „ceva” de şmecherit sau „cineva” de jecmănit. Cum să te bucuri? Cum să fii fericit? La noi, proverbul „Să-i moară capra vecinului” s-a transformat, peste noapte, în „să moară şi vecinul şi capra!”. Ce trist, ce abject, ce ruşinos …

Îi vezi bulucindu-se la supermarket, preocupaţi doar de coşurile lor, din ce în ce mai goale. Îi vezi la coadă la bănci, preocupaţi de ratele lor, din ce în ce mai îngrijorătoare. Îi vezi pe străzi şi pieţe, cu ochii goi, ca şi buzunarele lor, cu privirea apatică, ba e prea cald, ba e prea frig, ba economia stă, ba preţurile o iau razna, ba politikia se ceartă pe rupte şi, cînd crezi că nimic nu te mai poate uimi, te mai oripilezi o dată. Cum să fii vesel? Cum să fii relaxat? Cum să te bucuri de vară, toamnă, iarnă, primăvara e hăt, departe!

Ce generaţii am devenit, oare, Domnule Einstein? Ne întîlnim doar la înmormîntări, nunţile-s puţine, c-aşa a venit moda, n-ar mai fi venit. Dacă, rar, ieşim la pădure în week-end, lăsăm mormane de peturi şi alte gunoaie, căci educaţia s-a îmbolnăvit grav. Ce să înveţe tinerii la televizor? Cum înjură oribil un europarlamentar şi cum scuipă? Cum televiziunile au nesimţirea să transmită aceste scene bolnave? Cum nu există lege să interzică idiotizarea în masă? Deci, totul este permis? Toată abjecţia lumii, toată murdăria, toată vulgaritatea şi obscenitatea? Nimeni nu se simte agresat? Căci este o agresiune psihică şi morală majoră. N-avem specialişti să explice asta? N-avem cei şapte ani de acasă sau, măcar, bun simţ comun? Ce n-avem?

Nici măcar la un film, într-adevăr bun, lumea nu mai vine, doar şapte-opt oameni într-o sală de cinematograf. Ce face lumea în timpul liber? De obicei, tinerii sînt ori în discoteca cu decibeli ce trăznesc şi surzesc (pe bune, spune specialistul orelist!), beau, de vorbit n-au cum, căci nu se poate auzi nimic. Cum să comunici? Alţii sînt în spaţiul virtual, pe Internet, unde pericolul alienării pîndeşte. Nici asta nu se explică tinerilor. Îi pasă cuiva?
Am fost, recent, la o petrecere mare şi, iarăşi, am constatat cum nu se ştiu distra oamenii şi cum nu mai ştiu comunica. Căci doar faptul  că mănîncă, beau (şi se îmbată împreună, eventual) nu-nseamnă mare lucru.

Ce lipseşte, D-le Einstein?
Eu cred că ne lipsesc multe, dar cel mai mult educaţia. Pur şi simplu oamenii nu ştiu, nu mai ştiu cum se trăieşte frumos, sănătos, colorat, să simtă bucuria acelui joie de vivre după care sufletul fiecărui om tînjeşte. E prea mult stres, prea multă zdroabă în gol, prea multă ignoranţă, prea multă impostură, prea multă incultură, prea multă invidie, prea multă goană după bani, prea multă nesiguranţă, prea multă prostie şi, mai ales, prea multă ură şi şi prea mult egoism.

Doamne, sper să nu fim noi generaţiile de idioţi din Testamentul lui Einstein – îmi zic, pentru că aşa-s eu, optimistă incurabilă, eu tot sper.
Dar, totuşi, poţi să contrazici un geniu?
Ai putea, dacă ai avea argumente. Dar, ai?

Stela-Maria Ivaneş