Teatru Festivalul internaţional INTERFERENŢE, noiembrie – decembrie 2012

“Les Corbeaux” şi “Julie, Jean şi Kristin”

joi, 29 noiembrie

Ziua de astăzi propune două întîlniri inedite, două companii artistice cunoscute. Două paliere diferite de apropiere de artele spectacolului, dans şi teatru, două momente pe care nu aveţi voie să le pierdeţi.

Les Corbeaux, spectacol de Josef Nadj şi Akosh Szelevenyi – Sala Mare, ora 19 – este prilejul întîlnirii cu dansatorii cunoscutului Centre Choregraphique National d’ Orleans, centru creat în 1995. La baza lui stă compania Theatre Jel, creată de Nadj în 1986.

În Franţa funcţionează la ora actuală nu mai puţin de 18 centre coregrafice naţionale. Cel din Orleans are misiunea de a descoperi tinere talente şi de a le spirjini în aspiraţiile lor, de a crea spectacole şi de a le face cunoscute în întreaga lume, de a sprijini artiştii şi creaţia artistică a regiunii, de a atrage publicul spre toate manifestările de profil. Centrul dipsune de un studio de creaţie, un altul pentru înregistrări, ateliere pentru conceperea decorurilor şi a costumelor, un studio de dans, laborator foto, profesioniştii şi nu numai ei avînd ocazia lucrului în ateliere cum sînt cele de actorie, dans, arte plastice, muzică, foto-video,…

Josef Nadj (n. 1957) este originar din Kanizsa, Voivodina, Serbia de azi. Este cunoscut pentru creaţiile sale ‘Canard Pekinois’ (spectacolul de debut, 1986), ‘La mort de l’Empereur’, ‘Woyzeck’, ‘Journal d’ un inconnu’, ‘Les Corbeaux’, acesta din urmă cu premiera în stagiunea 2009/2010.

Este un dialog al artelor, teatru – dans – pictură, un dialog între Josef Nadj şi Akosh S (saxofonist, om orchestră mai precis), u dialog care aşteaptă desigur, şi intervenţiile dvs.

Cu Julie, Jean şi Kristin, regia Margarita Mladenova – sala Studio, ora 21 -, ne întîlnim cu actorii companiei bulgare Sfumato Theater Laboratory. A luat fiinţă în anul 1989, la Sofia, ctitori fiind Margarita Mladenova şi Ivan Dobcev. Sfumato Theater laboratory a fost gîndit ca un teritoriu al cercetării în domeniul artei spectacolului, prin programe pe termen lung, ateliere, programe artistice desfăşurate în paralel. Sînt de referinţă programele ‘Cehov’ )1989 – 1996), ‘Myths’ (1997 – 1998), ‘Gogol’ (2008), ‘Dostoievski’ (2003 – 2005), ‘Strindberg’ (2006-2007), ‘Exit’ (2005-2006), ‘Shakespeare’ (2010 – 2011). Cum sînt cunoscute prezenţele festivaliere gen Festival d’ Avignon, Teater der Welt/Berlin, Hamburg Summer Theater Festival, Festivalul internaţional de teatru de la Sibiu, Festivalul internaţional ‘Baltic House’, …

Creat după piesa lui Strindberg, Julie, Jean şi Kristine a avut premiera în stagiunea 2006/2007. Spectacolul este şi întîlnirea noastră cu arta actorilor Albena Georgieva (‘Julie’), Hristo Petkov (‘Jean’) şi Miroslava Gogovska (‘Kristine’).

Excentricul Max Black

Festivalul ‘Interferenţe’ ne oferă ocazia cunoaşterii unor companii teatrale de mare reputaţie internaţională, ocazia aprecierii valorilor interpretative, fie că este vorba despre teatru, dans sau teatru liric, familiarizează cu artişti creatori de atmosferă cum sînt scenografii sau designerii vestimentari, pirotehniştii, oferă ocazia îmbogăţirii culturii generale sau de specialitate. Un asemenea spectacol este Max Black, prezentat de compania elveţiană Theatre Vidy – Lausanne, regia Heiner Goebbels.

Max Black (1909/Baku – 1988) a existat cu adevărat, referindu-mă la o figură amblematică a filosofiei analitice. Din prima jumătate a secolului XX. Contribuţiile sale vizează filosofia limbajului, filosofia matematicii, filosofia artei, analiza conceptuală, metafizica identităţii.

În creaţia lui Heiner Goebbels şi în cea a actorului Andre Wilms, Max Black apare ca un om de ştiinţă extrem de pretenţios cu el însuşi dar şi cu cei din jur, un analist parcimonios, atent la fiecare detaliu. Discursul ştiinţific este cel al ideilor care au fost postulate în cărţi precum ‘More about Metaphor’, ‘Language and Philosophy’, ‘Models and Metaphors’ sau ‘The Nature of Mathematics’.

Atelierul lui Max Black este înfricoşător. Fiecare obiect are însă utilitatea lui, fiecare obiect serveşte la o demonstraţie (Pendulul lui Foucault, mişcarea de rotaţie a Pămîntului în jurul soarelui,…), efectele pirtotehnice, la înălţime, validînd teorii şi experimente.

Este un one – man – show marca Andre Wilms, un tur de forţă de apreciat, într-un spectacol de sunet şi culoare, la care şi-a adus contribuţia un staff tehnic impresionant pe axa light design, pirotehnie, sound design, live – sampling, light manager, regie tehnică,…, un efort de echipă reuşit. Şi asta contează cel mai mult.

Demostene ŞOFRON