SUA-Rusia: “Resetarea-2” nu este posibilă fără un conţinut tematic nou

Gazeta

Democraţii americani par să înţeleagă că posibilităţile SUA de a transforma Rusia sînt limitate şi că este important ca interesele americane să fie realizate cu Moscova reală, nu cu cea dorită.

Afirmaţiile Mitt Romney, care califică Rusia drept “duşmanul numărul 1”, sînt de fapt un atac nu la adresa Moscovei, care îi este indiferentă candidatului republican, ci la adresa lui Obama, care impune “resetarea” drept o mare reuşită. Însă, în pofida faptului că retorica lui Romney aminteşte destul de tare de ceea ce afirma în campania sa, în urmă cu patru ani, alt candidat republican, John McCain, între cele două poziţii există o diferenţă substanţială. McCain, care nu şi-a ascuns niciodată neîncrederea faţă de puterea rusă şi chiar dorinţa de a vedea schimbarea regimului la Kremlin, este un om cu opinii ferme, care s-au format de-a lungul vieţii sale. În schimb, retorica lui Romney nu este o poziţie reală, ci un set de stereotipuri răspîndite, în spatele cărora nu se află atitudinea personală a candidatului.

De altfel, şi realegerea lui Obama ar putea crea destule probleme în relaţiile ruso-americane. Desigur, preşedintele democrat este mult mai flexibil şi mai modern decît oponentul său, iar lozinci ideologice vor fi impuse mai puţine. Însă, problema constă în aceea că în echipa lui Obama nu există nicio agendă a relaţiilor bilaterale în afara celei care existau în cadrul “resetării” şi a fost realizată cu relativ succes. După toate probabilităţile, Obama va dori continuarea negocierilor privind reducerea armelor nucleare, în primul rînd a celor tactice, noi măsuri de presiune la adresa Iranului şi amplificarea cooperării pe marginea Afganistanului. Însă, dacă în 2009-2010 acest lucru a funcţionat, în 2013 este puţin probabil.

Moscova nu intenţionează să-şi reducă arsenalul nuclear, în orice caz nu în viitorul apropiat, actualul nivel fiind considerat un garant al securităţii absolut necesar. De asemenea, noi sancţiuni împotriva Teheranului nu vor fi sprijinite de Rusia, iar războiul va încurca foarte mult lucrurile, creînd o mulţime de noi riscuri. Afganistanul rămîne singurul domeniu în care abordările SUA şi Rusiei coincid în cea mai mare măsură, însă şi aici sînt de aşteptat probleme: există din ce în mai multe simptome că SUA intenţionează să menţină diverse forme de prezenţă militară în Afganistan şi Asia Mijlocie, iar aceasta va stîrni în mod evident nemulţumirea Moscovei şi Beijingului.

Abordarea instrumentală a lui Barack Obama faţă de Rusia are un revers. Preşedintele democrat este dispus să fie flexibil dacă vede “utilitatea instrumentului”, adică în acele domenii concrete în care, în opinia sa, Rusia este utilă. În această situaţie, Obama este gata să accepte compromisuri şi înţelegeri pe marginea unui cerc concret de probleme.