Studiu: Peste 65 % dintre copii au avut experienţe de tipul abuzului psihologic

Peste 65 % dintre copii au avut experienţe de tipul abuzului psihologic (ignorare, evitarea comunicării, nerecunoaşterea meritelor, defăimare, denigrare, nerespectarea intimităţii, umilire), iar 42,3% dintre fete şi 48,0% dintre băieţi afirmă că au avut parte de comportamente parentale care intră în categoria abuzului fizic – relevă datele unui studiu dat publicităţii de UBB – Departamentul de Asistenţă Socială, cu ocazia Zilei Mondiale de Prevenire a Abuzului asupra Copiilor, 19 noiembrie, şi a Zilei Universale a Drepturilor Copilului – 20 noiembrie.

Studiul BECAN, care abordează maltratarea copilului – a identificat prevalenţa cazurilor de abuz şi neglijare la copii, prin aplicarea unor chestionare la un eşantion reprezentativ de copii cu vîrsta cuprinsă între 11 şi 16 ani şi la părinţii acestora. „5955 elevi şi 4236 părinţi din întreaga ţară au consimţit să răspundă la chestionare, ceea ce ne permite să cunoaştem o largă gamă de practici parentale folosite azi în familiile din România” – precizează coordonatorii BECAN pentru România, prof. dr. Maria Roth şi lect. dr. Imola Antal.

Potrivit datelor studiului, frecvenţa experienţelor de abuz sexual este mai mare la băieţi decît la fete (5.5% vs. 4.8%). Comportamente de tipul neglijării sînt declarate mai frecvent de către fete, decît de băieţi (20.7% vs. 17.6%). Deşi se poate remarca folosirea metodelor parentale tradiţionale de disciplinare, bazate pe pedepse fizice, în aproape jumătate dintre familii, se constată că 93% dintre copii au parte totodată şi de metodele de disciplinare pozitivă (discutarea problemelor, recompense).

„Comparînd răspunsurile copiilor cu cele ale părinţilor, este interesant de menţionat că acestea sînt într-o mare măsură asemănătoare în privinţa comiterii unor practici de tip abuziv. Atît din chestionarele copiilor, cît şi din cele ale părinţilor rezultă că abuzul psihologic este forma cea mai răspîndită de rele tratamente (practici parentale din această categorie fiind semnalate de 65,8% dintre copii şi 63,8% dintre părinţi). Frecvenţa comportamentelor parentale de tipul abuzului fizic este de 47,8%, conform răspunsurilor părinţilor, faţă de 44,8% la copii. Faptul că relele tratamente sînt raportate în procente asemănătoare atît de copii, cît şi de părinţi, indică validitatea cercetării. Neglijarea este subestimată de către părinţi, ei declarînd doar în proporţie de 7% comportamente din categoria neglijării copiiilor, pe cînd o cincime (19,4%) dintre copii afirmă că au suferit comportamente parentale de neglijare. Diferenţele sînt semnificative şi în cazul abuzului sexual, care apar la 5.1% dintre copii vs. 2.7% la părinţi” – arată prof. dr. Maria Roth şi lect. dr. Imola Antal.

Potrivit acestora, studiul BECAN şi-a propus analiza sistemului de monitorizare a cazurilor de abuz şi neglijare a copiilor, constatînd că „deocamdată, Direcţiile Judeţene de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copiilor au capacitatea de a oferi sprijin doar la o mică parte din totalul cazurilor de rele tratamente îndreptate asupra copilului, existente în populaţie”. „Uneori, chiar şi cazurile severe de copii maltrataţi rămîn în îngrijirea unor membri de familie, unde riscul continuării abuzurilor este crescut. Alteori copiii traumatizaţi în urma abuzurilor nu beneficiază de servicii terapeutice necesare îmbunătăţirii sănătăţii lor mintale, chiar dacă sînt diagnosticaţi ca avînd probleme de comportament sau de sănătate mintală” – arată coordonatorii BECAN România. De asemeni, adaugă cadrele didactice citate, în ultimii 3 ani, în cazurile de rele tratamente împotriva copiilor cunoscute forurilor competente, procentul trimiterii în instanţă a agresorilor a fost între 3 şi 4%. „Acest procent ridică semne de întrebare privind respectarea principiului impunităţii în cazurile grave de abuz, neglijare şi exploatare a copiilor, o parte a agresorilor din aceste cazuri rămînînd nesancţionaţi”.

Coordonatorii pentru România ai proiectului BECAN consideră „îmbucurătoare” prezenţa practicilor parentale pozitive la majoritatea părinţilor, „chiar dacă, deocamdată, pare-se că există un dublu standard valoric în metodele de educare folosite azi de către părinţii din România”.

„Rezultatele cercetării aduc argumente privind necesitatea de a întări resursele umane şi materiale ale serviciilor din domeniul protecţiei copiilor, pentru ca ele să poată oferi sprijin pentru toţi cei expuşi relelor tratamente, precum şi necesitatea ca programele de prevenire a violenţei împotriva copiilor să devină o prioritate a comunităţii” – adaugă prof. dr. Maria Roth şi lect. dr. Imola Antal.

Proiectul BECAN – Studiu Epidemiologic privind Abuzul şi Neglijarea Copilului în Balcani – este cel mai vast studiu care abordează maltratarea copilului realizat vreodată în regiunea balcanică. La proiectul co-finanţat de Programul Cadru 7 pentru Cercetare şi Dezvoltare Tehnologică al Comisiei Europene participă opt ţări din regiunea balcanică, iar coordonatorul proiectului este Institutul de Sănătate a Copilului din Grecia.

M. TRIPON