Spaime dirijate

RADU VIDA

Ce a fost şi ce este. Iată două lucruri sigure. Cu toate că şi aceste aspecte din viaţa noastră sînt… manipulabile. Între multitudinea de factori aflaţi  la concurenţă se numără, în principal, dorinţa celor puternici de a deveni şi mai puternici, iar a celor bogaţi de a fi şi mai bogaţi. Nu-i vorbă că şi la nivel micro lucrurile se petrec cam la fel, omul, în nimicnicia lui, încercînd să-şi facă o imagine mai bună şi un rost mai călduţ, minţind.

Inducerea spaimelor în viaţa colectivă este o îndeletnicire de cînd lumea. Numai că protagoniştii sînt alţii. Iar metodele – tot mai subtile. În timp ce scandalurile din Casa regală a Angliei sînt în floare, prinţul Charles a găsit de cuviinţă să critice acţiunile omenirii de „prăpădire a Planetei”. La Green Awards, prinţul a spus că ne „sinucidem la scară mare”, prin emanaţiile de dioxid de carbon. Nouriel Roubini, economist care a prevăzut încă din 2008 criza economică globală, spune că 2013 va fi un dezastru. Că, de fapt, toată mascarada cu creşterea economică este… minciună.

Cu alte cuvinte, atît statele dezvoltate, cît şi cele emergente mint. Pentru a salva aparenţele, băncile pompează lichidităţi, dar criza, spune premiatul cu Nobel pentru economie, nu poate fi acoperită cu bani. Aşadar, în 2013 se preconizează prăbuşirea pieţelor financiare. Şi demografii trag… semnale de alarmă. Pentru ca o cultură să dureze mai mult de 25 de ani, zic unii dintre ei, rata medie de fertilitate pe familie trebuie să fie de cel puţin 2,11. Dacă acest procent este mai mic, cultura respectivă se află în scădere. Şi moare. Istoric, nici o cultură nu a rezistat vreodată cu o rată de fertilitate mai mică de 1,9. Astăzi, indicatorii sînt: 1,8 pentru Franţa, 1,6 pentru Anglia, 1,3 pentru Grecia, 1,2 pentru Italia şi 1,1 pentru Spania. Cum de nu scade populaţia Europei? se întreabă „demografii” respectivi. Păi, zice, e invazie de musulmani (observaţi, văr rog, nuanţa: nu arabi, ci musulmani). Aceştia, musulmanii, se înmulţesc. În Franţa cu coeficientul de… 8,1. Tare, nu? În acest fel, prin 2050 pe Bătrînul Continent sînt preconizate mai multe republici islamice (!!!). Nici cei mai prăpăstioşi dintre semeni nu se lasă. La Simferopol, Crimeea, se fac cursuri de pregătire pentru a şti lumea ce să facă în caz de Apocalipsă. Şi se percep nişte taxe… Iar în Franţa, s-a înfiinţat un tv: La Châne de la Fin de Monde, dedicată sfîrşitului lumii. Televiziunea respectivă, care face parte din „prestigiosul grup NBC”, va emite pînă în 21 decembrie a.c., şi-i pregăteşte pe francezi „pentru ultima zi din viaţa lor”.

Şi mai toată lumea-i crede!
Nu ştiu de ce nu este crezut un alt economist, Avram Noam Chomsky, profesor emerit la Massachusetts Institute of Technology. „Decalogul” lui spune că poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decît cu problemele adevărate; să perceapă conducătorii drept salvatori ai naţiunii. Şi pentru asta inventează false ameninţări; oamenii trebuie permanent pregătiţi pentru mai rău, iar tot felul de canale sînt îndreptate spre intoxicări informaţionale. Poporul, zice Chomsky, trebuie obişnuit să problematizeze realitatea şi să acţioneze sub impulsul emoţiilor şi nu al raţiunii; totodată, el trebuie obişnuit cu satisfacţii ieftine, care să-i ocupe timpul şi să-l demotiveze în atingerea unor idealuri superioare, neavînd niciodată acces la informare completă, exactă, corectă şi obiectivă. Şi, cel mai important, poporului trebuie să i se inducă spiritul turmei: să se stimuleze sentimentul individual de culpă, de fatalitate, de neputinţă. Aşa devine mai uşor de controlat!