Sfîrşitul chavismului îi îngrijorează pe adepţii lui Castro

Financial Times

Odată cu anunţarea decesului lui Chávez, Havana se pregăteşte cu îngrijorare pentru o lume post-Chavez, în condiţiile în care oficialii cubanezi ştiu că sprijinul primit de Cuba de la “sultanul” din America de Sud era ajutorul care menţinea regimul pe linia de plutire.

În primul rînd, este vorba de petrol, cu peste 100.000 de barili pe zi, furnizaţi Cubei de către Venezuela, la preţuri mici. Într-adevăr, generozitatea lui Chávez faţă de Cuba a fost atît de mare, încît a depăşit necesităţile insulei, astfel încît se pare că guvernul Castro revindea circa 40% din petrolul oferit de Venezuela.

Există, de asemenea, sute de proiecte de cooperare, joint venture-uri şi sume enorme în investiţii directe. Fidel Castro estima valoarea acestei relaţii pentru Cuba la aproximativ 7 miliarde de dolari pe an. Într-adevăr, cimentarea legăturilor cu liderul venezuelan – începută odată cu prima lor întîlnire în 1994 – a fost lovitura de maestru finală a lui Castro, pentru a-şi consolida regimul, după prăbuşirea Uniunii Sovietice.

Moartea lui Chávez va avea repercursiuni politice şi economice pentru mai multe regimuri autoritare. Un grup de state regionale – Bolivia, Ecuador şi Nicaragua – şi-a pierdut cel mai important aliat şi, totodată, cel mai vocal purtător de cuvînt. Rusia şi-a pierdut unul dintre cei mai mari cumpărători de armament, iar Iranul va fi lipsit de un partener-cheie pentru stratagemele sale diplomatice anti-americane. Deşi China nu va întîmpina probleme la cumpărarea de petrol venezuelan, speranţele sale la un tratament preferenţial pot fi puse sub semnul întrebării, odată ce Chávez a ieşit din scenă. Pînă la urmă, succesul electoral a lui Chávez – şi în special victoria sa din octombrie 2012 – a fost obţinut în parte cu ajutorul unei asistenţe generoase – care lua de multe ori forma unor maşini de spălat sau a unor cuptoare cu microunde cu discount la mitinguri electorale – oferite de către Beijing.

Însă nicăieri miza legată de ce se întîmplă după Chávez nu este mai mare decît în Cuba. Legăturile dintre cele două guverne sînt atît de puternice, încît Chávez a descris uneori cele două state ca o singură entitate: “Venecuba”. Şi este o descriere realistă: se crede că peste 5.000 de consilieri militari şi politici cubanezi ar servi în guvernul şi în forţele armate venezuelane. De altfel, guvernul lui Chávez a sprijinit puternic serviciul de informaţii cubanez, G2, în orice activitate, de la supravegherea adversarilor politici pînă la a asigura siguranţa preşedintelui. Mai mult, succesorul desemnat al lui Chávez, Nicolas Maduro, este un militant de stînga, “aprobat” de Castro, cu simpatii profunde pentru revoluţia cubaneză.

Toate aceste legături reprezintă protecţia ultimă a Cubei pentru păstrarea relaţiilor cu Venezuela. În plus, preşedintele Maduro nu va fi lipsit de sfaturile Cubei, dată fiind influenţa profundă a lui Castro la Caracas. Cu toate acestea, Havana ştie că a existat un singur Hugo Chávez şi că, pe măsură ce chávismul se prăbuşeşte, la fel se întîmplă şi cu cea mai bună şansă a unui experiment cubanez, care a eşuat cu mult timp în urmă.