Schimbarea la Faţă a Domnului în pictura lui Rafael

Serbată în data de 6 august, această sărbătoare a fost ţinută cu prilejul sfinţirii bisericii zidite în secolul al IV-lea de către Sfînta Elena pe muntele Taborului, acolo unde a avut loc minunea Schimbării la faţă a Domnului. Menţionarea ei, atît în Răsărit cît şi în Apus, începe din veacul al V-lea, de cînd s-au păstrat cîteva cuvîntări festive de către patriarhii Proclu al Constantinopolului, Chiril al Alexandriei şi papa Leon cel Mare. Începînd din secolul al VIII-lea ea este generalizată în întreg Răsăritul, iar Sfinţii Ioan Damaschinul şi Cosma de Maiuma îi compun imnele pentru slujba zilei1 .

Evenimentul sacru se află consemnat la toţi Sfinţii Evanghelişti şi rememorează momentul în care Hristos, înainte de Patima Sa, s-a schimbat la Faţă pe muntele Taborului, arătîndu-şi slava Sa. Minunea îi are alături, pe vîrfurile acoperite de nori, pe Proorocii Moise şi Ilie, iar la baza muntelui pe trei Apostoli: Petru, Ioan şi Iacob. Vocea Tatălui, prezenţa Fiului şi a Sfîntului Duh, ce apare în simbolul norului luminos (nephéle photiné), face ca evenimentul să dezvăluie epifania Sfintei Treimi în acest episod biblic.

Consemnată ca praznic domnesc sau împărătesc, sărbătoarea a fost deseori transpusă în icoane şi tablouri. Ea se regăseşte întotdeauna în spaţiul Bisericii Ortodoxe pe iconostas, în rîndul celor douăsprezece icoane, în limba greacă ansamblul acestora fiind numit Dodekaórton.2

În aria apuseană mulţi artişti au inclus tema în tablouri de altar sau retabluri. Rafael, între decoraţiile stanzelor de la Vatican şi neasemuitele portrete de cardinali şi de Madone, va picta şi acest motiv iconografic.

Schimbarea la faţă a Domnului este ultima lucrare pe care Rafael a pictat-o înainte de a muri, lăsînd-o neterminată, aceasta fiind desăvîrşită de Giulio Romano şi Gianfrancesco Penni. Tabloul a fost comandat în anul 1517 de cardinalul Giulio de Medici şi se află astăzi în Pinacoteca Vaticanului.

Compoziţia impresionează printr-o atmosferă amplă precum şi prin multitudinea de personaje ce se interpun în planurile succesive ale scenei, ea fiind compusă în două registre, inegale. Axele diagonalelor din primul plan, compuse din gesturile, capetele şi mîinile întinse ale personajelor, ne conduc spre partea superioară a pînzei, unde Hristos defineşte centrul lucrării. El, în poziţie de orant, cu braţele ridicate şi plutind, are ochii îndreptaţi în sus, dînd sentimentul unei apariţii irinice, angelice, transfigurate. Profeţii Ilie, în dreapta, şi Moise, în stînga, par şi ei animaţi de lumina transparentă redată în nuanţe de galben şi alb, ce descrie forma unui cerc şi îi uneşte cu Mîntuitorul. Aceeaşi idee a cercului sau a cercurilor concentrice este prezentă şi în icoane. Referindu-se la această pictură, Vasile Florea conchidea: Tumultul mişcărilor, agitaţia, bogăţia faldurilor, racursiurilor, contrastele puternice de umbră şi lumină, în special din primul plan, într-un cuvînt expresivitate forţată în dauna clarităţii, simplităţii şi a trăirii sincere a subiectului fac din Schimbarea la Faţă o lucrare care precede nemijlocit epoca manierismului 3 Apostolii pictaţi întinşi la pămînt îşi ascund feţele cu palmele, neputînd privi strălucirea divină. În raport cu luminozitatea deplină din spaţiul celest, în prim plan domină întunericul şi lumina, deopotrivă. Cele două ipostaze sînt evidente, artistul dezvăluie într-o singură pînză două momente distincte: cel scripturistic şi cel contemporan. Personajele surprinse într-o perpetuă mişcare derutantă, aparent dezordonată, sînt asemeni nouă, rămînînd întrebătoare şi nedumerite în faţa minunii lui Hristos. Imaginea plastică este grăitoare, chiar dacă nu este icoană în rigoarea ei tradiţională, însă are suficiente elemente care ne cheamă la sfinţenie, la rugăciune, la apropierea de harul lui Dumnezeu ce se face prezent la fiecare participare la sfintele Taine şi slujbe ale Bisericii.

Lector univ. dr. Marcel MUNTEAN

1     Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, Liturgica generală cu noţiuni de artă bisericească, Ed. I.B.B.O.R, Bucureşti, 1985, p. 207.

2     Constantine Cavarnos, Ghid de iconografie bizantină, traducere de Anca Popescu, editura Sophia, Bucureşti, 2005, p. 67.

3  Vasile Florea, Rafael, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1974, pp. 22-23.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.