Sărmanele fonduri europene

RADU VIDA

Nu v-aţi săturat? Cică atîrnă euroii prin podurile europenilor, de nu mai ştiu ce să facă cu atîta bănet; ni-i oferă nouă, şi noi – nimic! Toate guvernele şi-au bătut gura că trebuie să atragem bani de-a moca, s-au făcut planuri, angajamente, ameninţări… Ioc! Bruxelles-ul spune că sîntem putori, noi ne batem cu pumnu-n piept şi contrazicem pe toată lumea. Dar, în acest caz (că mai avem şi altele) adevărul nu este la mijloc. Trebuie spus răspicat: banii europeni nu ajung la noi sau ajung foarte puţini. Şi, în orice caz, nu se vede mai nimic. Ba, să nu mint, din cînd în cînd, cîte o comisie adormită în cele ţări, se trezeşte la realitate, acuză, ne acuză, mai bine spus, blochează plăţile sau pur şi simplu, ne cere banii înapoi. Că i-am motroşit, că n-au fost folosiţi cum trebuie (?), că au fost deturnaţi, furaţi etc.

Aşadar:
N-o să reiau analiza din primăvară, cînd spuneam de felul ciudat în care se pot propune proiecte şi aproba bani. A venit vorba despre fondurile astea şi nu m-am putut abţine să le comentez puţin, doar pentru că de grăit, a grăit domnul ministru Orban. Leonard Orban. Şi nu spun asta doar pentru că, asemenea lui James Bond, domnia sa străbate guverne, fără să-i pese de remanieri, culori politice, sau interese mici şi mari. Domnul ministru al Afacerilor Europene vorbeşte despre fondurile europene ca şi despre multilingvism, de pe vremea cînd cînta în struna celei de a 7-a spiţe a comisarilor de la Bruxelles. Mai clar: trebuie să facem alte planuri, proiecte, mă rog, şi să punem pe hîrtie ce şi cum. Altfel, uită lumea că domnia sa e ministru şi că, vezi, Doamne, avem nevoie de aceşti bani. Nu zic nu! Dar trăncăneala-i inutilă. Nu trebuie căutaţi vinovaţii în dezinteresul sau neputinţa primarilor, nici în cel al întreprinzătorilor. De vină e… sistiemul, cum zice un banc  mai vechi decît spionajul rus. Acuma, domnul Orban – Leonard Orban, cum spuneam – ne povesteşte că, în 2013, trebuie să “absorbim” 7,5 miliarde de euro. De acord, ba, pot spune, nu ne ajung nici pe o măsea. Şi cum avem dinţii  cariaţi de atîta strădanie occidentală de a distruge orice urmă de minimă posibilitate de redresare a economiei ţării, zic chiar că suma e mai mult decît jenantă.

Dar, propune domnul ministru trei măsuri prin care să le sugem capitaliştilor banul din buzunar. Zău, sînt demne de Cartea neagră a insecurităţii naţionale. Deci: în primul rînd, trebuie să creăm nişte categorii speciale de personal, care să gestioneze fondurile europene. Cînd am citit, am crezut că sînt drogat, beat sau, mai grav, decrepit. M-am liniştit. Avem oameni! Domnul ministru însă  cere ca aceşti oameni să fie plătiţi unitar. În traducere: de la portar, la şăf, toată lumea să încaseze. (Şi, mă gîndesc: să dea mai departe. La partid, poate).  Apoi: să se creeze (alte) fonduri la ministere, pentru a se face plăţi către beneficiari. Şi, în fine, totul să fie coordonat de un singur minister. E ca în acea parafrază mistică a iconolatriei, în care excela umorul lu’ Nenea Iancu.

Să se facă dintr-un singur punct, dar banii să fie în mai multe părţi. Sînt de acord că nu avem experienţă, că, poate, nu avem capacitate administrativă suficientă. Dar, dincolo de vorbăria ministerială: nu avem bani! Resurse bugetare! Pentru că domnii aceia, care oferă cu atîta generozitate, au sprijinit, cu toate puterile lor, destrămarea industriei şi agriculturii româneşti. Iar firimiturile pe care le îngăduie nu acoperă, sub nici o formă, vorbăria caraghioasă a unui ministru, care se dă… ’ăl mai serios din toată parcarea guvernamentală.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.