Săracii Europei

RADU VIDA

Nici titlul şi nici situaţia ca atare nu este o noutate. Cu o mică corecţie: am devenit săraci, e mai exact decît afirmaţia în sine. Şi, firesc, trebuie să ne întrebăm: de ce? Cum am ajuns să nu avem de niciunele?
Pînă şi Oficiul European de Statistică „ne mustră” într-un fel că sîntem săraci. Pentru că… spune! Şi, din păcate, nu greşeşte. Atîta doar că, pentru această stare de lucruri există nişte explicaţii. Pe care le evită toată lumea.  Adică: sîntem în topul ţărilor cele mai expuse sărăciei din UE. 40% din populaţia ţării este supusă riscului de sărăcie şi excluziune socială, spune studiul.

Habar n-am cum s-a ajuns aici. Dar: cred că cifra vehiculată şi încriminator aruncată pe spinarea noastră se referă doar la populaţia de la sate. Afirm acest lucru cu toată responsabilitatea, pentru că  o comparaţie cu zonele rurale din ţările dezvoltate economic duce la dezastru. Aşadar: corect ar fi să se spună că populaţia de la ţară este sub nivelul sărăciei, iar 40% din populaţia oraşelor este ameninţată cu sărăcia. De ce? Pentru că zona urbană este poate, cel mai rău lovită de  criza indusă şi în ţara noastră. Acolo se desfiinţează locurile de muncă, acolo şomerul devine asistat social, acolo asistenţa se termină, de acolo masiva emigraţie, de acolo dramele din societate…

N-a mai rămas nimic din vechile sondaje, în care se căutau răspunsuri la timpul de muncă, cum îşi petrec oamenii timpul liber, viaţa de familie, diferenţele dintre activităţile bărbaţilor şi femeilor, copiii etc. Acum, ni se spune direct: sînteţi săraci! Toate celelalte dispar. Şi numai pe alocuri se îndulceşte tonul, dacă se poate spune aşa. Pentru a nu da p’afară cu disperarea, sociologii europeni ne spun că, da, Bulgaria a înregistrat cel mai mare procent de sărăcie, 49%.  Cu alte cuvinte: să ne bucurăm de necazul vecinului. Şi să uităm de necazurile noastre. Poate că în Bulgaria se pun în vînzare aceleaşi gogoşi, tot pentru derutarea adversarului, bineînţeles.
Evident că nu stăm bine nici la puterea de cumpărare. Am scăzut la mai puţin de jumătate din media europeană. Şi PIB-ul e un dezastru, iar din cele 271 de regiuni ale continentului, 20 cele mai sărace sînt ale noastre.

Asemenea baliverne sînt vîndute şi omului de rînd occidental. Ştiţi de ce? Pentru a fi paravan de scuze guvernelor incompetente care au distrus nivelul de trai îmbelşugat al vesticilor. Şi al esticilor, totodată, pentru îmbogăţirea şi mai bogaţilor Europei Occidentale. Şi, vezi, Doamne, trebuie să ne ajute pe noi, sărăntocii, drept pentru care aruncă pe piaţa media tot felul de cifre. Ce de bani luăm noi de la UE! (În paranteză: asta înseamnă – nu vă dăm vouă, pentru că…).
Pe de altă parte, cele mai reduse niveluri ale indicatorului sărăciei s-au înregistrat în Cehia, Suedia şi Olanda: pînă în 16%. Vă vine să credeţi? Nu vorbim de sărăcie în Albania, dar nici de bogăţie în Marea Britanie sau Luxemburg!

În loc de concluzie, am să vă spun că sondajele rămîn sondaje, interesele – interese, iar noi trebuie să ne punem mintea la contribuţie pentru a putea gestiona altfel sărăcia noastră: fără jafuri de dinafară, fără păcăleli de dinlăuntru. Tot în versatila noastră clasă politică trebuie să ne fie speranţa. Numai ei pot face în aşa fel încît drumul pe care-l vom urma să fie unul mai puţin marcat de hopuri. Şi pentru asta repet ca papagalul:  E nevoie de schimbare! Mergeţi la vot! Nu irosiţi şansa de a putea spune viitorului: salut, prietene!