Să stăm în aceeaşi barcă!

RADU VIDA

Scandalurile de la Bruxelles au pus în umbră cuvîntarea preşedintelui Parlamentului european, domnul J.M. Barroso. E de-a dreptul trist să vedem cum, după 22 de ani de libertate, politicienii şi analiştii se concentrează tot pe huiduielile caţelor de te miri unde, fără să dea importanţă lucrurilor cu adevărat importante. De care depinde viitorul naţiunii. Şi dacă tot credeţi că sînt „doar cuvinte mari”, v-aş reaminti că marile bătălii politice s-au pierdut din cauza micilor intrigi „de palat”, fără analizarea corespunzătoare a situaţiilor de anvergură. Împiedicîndu-ne, cu alte cuvinte, de paiul din ochiul altuia, fără a da importanţă parului aşezat de-a curmezişul interesului naţional.

La prima lectură am fost tentat să critic emanaţiile domnului preşedinte Barroso. Chiar titlul acestui editorial a fost dat, citat, din discursul domniei sale, doar pentru a vedea ipocrizia unui politician, ce pune mai presus de oameni interese care depăşesc puterea naţiunilor europene. În paranteză fie spus, în chiar timpul discursului preşedintelui PE, ministrul de interne al Franţei se afla la Bucureşti, încercînd să verse din barca cu lături, mizeria pe care le-au pricinuit-o urmaşilor lui Voltaire, o etnie năcăjită de robi: rromii! Nu m-ar mira dacă, peste ani, am afla la oareşce desecretizare a documentelor semnate acum, că Hexagonul a cerut (impus!) mai marilor de la Bucureşti stoparea liberei circulaţii a acestei etnii. Cu orice preţ! Şi-a ales bine domnul Barroso ziua cuvîntării, din moment ce acolo, de la tribuna aleşilor aleşi, a cerut „să susţinem coeziunea socială”. Alungîndu-i pe cei de care nu ne convine şi furînd vîrfurile capacităţilor din cercetare, industrie, sistemul bancar, sportiv etc. Bravos!

Spuneam însă că n-am să-l critic pe domul Barroso. Asta pentru că, se pare, forţele politice dominante din Europa au hotărît deja aservirea tuturor statelor unei unice voinţe. Dacă pînă acum au fost făcuţi paşi mărunţi în ceea ce priveşte integrarea, apropierea dintre state, cu totul şi cu totul diferite din toate punctele de vedere, acum, se pune problema „accelerării procesului de delegare a suveranităţii naţionale”. În traducere liberă: soarta Eeuropei va fi condusă de Germania, cu batista pusă pe ţambalul Bruxelles-ului. Sigur că iniţiatorii se vaită că „reformele cer efort intens de asistare şi funcţionează doar dacă au la bază un principiu al egalităţii”. Propoziţia este construită pentru auzul fin al francezilor şi englezilor, care se ţin în trena nemţească a unificării, integrării şi democraţiei prusace.

Ceea ce e sigur e că, în următoarea etapă (e vorba de cîteva luni doar) BCE, susţinută şi finanţată în principal de Germania, va pune hăţurile pe finanţele întregului continent. Sub învăluirea cuvintelor frumoase („globalizarea cere mai multă uniune,integrare şi democraţie”), Banca Centrală Europeană va avea toate structurile necesare pentru supravegherea şi supervizarea activităţii tuturor băncilor naţionale. Şi, mai grav, alcătuirea unui buget european, în care să se defalce banii pentru dezvoltare, investiţii şi reforme. E la mintea cocoşului Barroso că banii pentru investiţii şi dezvoltare vor merge spre ţările dezvoltate economic, iar reformele se vor face cu fărîmiturile rămase de la molfăitul de la masa bogaţilor.

Starea Uniunii este deplorabilă. Iar accelerarea federalizării europene în state-naţiuni va naşte monştri mai fioroşi decît a cunoscut bătrînul continent vreodată.