SĂ MERGI CU CERUL ALĂTURI…

•  iniţiale în azur: ROMATSA •

O, nu! Cerul nu este atît de romantic pe cît pare. Dincolo de hăuri, iubiri cutezătoare, îngăduie viers înaripat; acolo, însă, sus, doar păsări călătoare, nori, vînt. Şi-n toată imensitatea: „drumuri”, bătătorite de avioanele oamenilor. Aici, sau, mai exact, acolo lucrurile devin serioase. Iluziile sînt reconfortante pînă cînd Infinitul ne aminteşte că pentru noi, oamenii, totul e finit.

Şi iarăşi avioane, oameni care strunesc puterea păsărilor cerului, pasageri. Totul pleacă de la punctul A şi se sfîrşeşte în punctul B. Pentru ca lucrurile să meargă bine (citiţi, vă rog, perfect!) există, la sol, semeni care, cu  gîndul şi fapta cea bună,  defilează pe autopistele cerului. Aici, pe pămînt, există o adresă în Cartierul Mărăşti: iarbă, flori, clădiri puţin impunătoare, dar cochete, şi o antenă ce sprijină Bolta. În rest, ascuns ochiului iscoditor, radare, cabluri de legătură subterane, puncte-forte de unde se dirijează aeronave. Ce taine ascund potecile nevăzute ale Înaltului, şi cît de exactă trebuie să fie vorba celor care au în responsabilitate vieţile a sute şi sute de pasageri, echipaje, personal auxiliar? Am stat de vorbă cu domnii Gelu Suliţeanu, director, şi Iuliu Dîrjan, supervizor compartiment trafic aerian:

Rep.: Ce înseamnă ROMATSA?

G.S.: Romanian Air Trafic Services Administration. Iar noi ne aflăm la DSNA, Direcţia Serviciilor de Navigaţie Aeriană…

– Toată lumea ştie despre Aeroport. Acolo vin şi pleacă milioane de pasageri. Dar mai nimeni nu ştie de dumneavoastră.

G.S.: Da. Pentru că, înainte vreme, exista un Departament al Aviaţiei civile. O formă administrativă militarizată. După ‘89 s-a împărţit în Regia Aeroportuară şi aceasta a traficului  aerian. Noi ne ocupăm doar de aviaţia aeriană. Pentru toţi operatorii care vin pe aeroporturi. Palierele coincid cu nivelele de zbor, căile de zbor, şoselele aerului. Aşadar, aeroportul, aterizarea şi  approach (apropiere), aducerea avioanelor de pe căile aeriene şi predarea lor către turn, iar cei care dirijează căile aeriene sînt centrele regionale. Acum avem două centre, dar se vor comasa şi va rămîne un singur centru. Rămîn turnurile şi spaţiile de apropiere, care vor fi, probabil, vreo trei, care vor acoperi zona terminală pentru 3-4 aeroporturi.  Vor fi mai multe antene radar, care acoperă zone mari, şi imaginile radar vor acoperi întreaga suprafaţă aeriană a ţării. În orice caz, spaţiul aerian al Europei se modifică permanent, există propuneri pentru acoperire a diferitelor zone (Single European Sky este bine conturat şi , totuşi, în plină dezvoltare). Nu se va mai schimba frecvenţa de „n” ori, ci aeronava va merge pe o frecvenţă unică). Aşa se realizează, spre exemplu, distanţa cea mai scurtă. În timp, vor exista rute directe, fără a urma căile aeriene. Nişte „şosele” pe cer, radiofaruri care trebuiau „întîlnite”. Navigaţie. Solul „moare” şi rămîne satelitul. Nu se va mai trece pe frecvenţa Clujului, Mureşului etc.

I.D.: Şi, nu uitaţi, mai totul va merge pe pilot automat. Şi satelit. Şi totul – în favoarea pasagerului. El va fi preluat de acasă şi va fi lăsat în faţa hotelului unde vrea să tragă. Toată lumea va concura pentru realizarea visului: Gate to gate. Rămîne însă  siguranţa pe primul loc. Mediul, reducerea zgomotului, combustibilului.

Rep.: Important e că avem Aeroportul Internaţional. De unde se va dirija întregul proces al zborului?

I.D.: Aeroportul se dezvoltă, vom avea o pistă nouă, care va permite aeronavelor ocolirea centrului urbei. Şi, chiar dacă oraşul se dezvoltă, putem ţine pasul şi cu transportul aerian.

G.S.: V-am spus că există echipamente ultraperformante. Controlorul şi pilotul intervine mai rar. Avem însă un simulator, pentru refrişarea cunoştinţelor, ultimele noutăţi şi fac exerciţii care se pot ivi în realitate. Toate, absolut toate situaţiile neprevăzute, sînt repetate de sute şi sute de ori.

I.D.: Elevul ia contact cu procedeele specifice de la aeroportul de unde a fost repartizat. Aici fac pregătire clujenii, mureşenii, cei de la Satul Mare, Sibiu şi Craiova. Şi cei care vin din şcoală, au o pregătire de o lună, pînă cînd intră în traficul real.

***

Am avut discuţii uluitoare cu cei doi interlocutori. Deschişi, foarte buni profesionişti, cunosc tot ce mişcă între solul şi cerul european din domeniul aviaţiei. M-a fascinat, recunosc, lejeritatea cu care „se mişcau” în lumea de neatins pentru noi, de acolo, de sus. Şi, ca într-o amintire despre viitor, pledau, pe rînd, pentru modernizarea continuă a legăturilor aeriene, „desfiinţarea” graniţelor şi drumurilor impuse, oarecum de acolo, din cer şi de pe pămînt.

Am urcat la etajul clădirii. Pe parcurs i-am cunoscut pe domnii ing. Liviu Fărcaş, şef tură la atelierul tehnic al Serviciului teritorial de Aeroport, ing. Sociu Spinean, şef secţie tehnică la Direcţia regională, oameni amabili, care mi-au acordat o clipă, doar o clipă, din existenţa lor. Mi-am dat seama că, realmente, aveau treabă. Au zîmbit, mi-au strîns mîna şi au plecat.

Avioanele zumzăie deasupra oraşului, iar ei trebuie să fie mereu la posturile lor.

Ajung în sala simulatorului. Un calculator, la prima vedere, cu linii, puncte, cifre – un limbaj  ce trebuie cunoscut în detaliu, cu toate nuanţele  şi subtilităţile sale. Pentru că de aceste cunoştinţe depinde viaţa oamenilor, siguranţa aeronavei, liniştea personalului. D-l Mircea Căpuşan, supervizor simulator, se pregătea s-o… pună în dificultate pe controlorul de trafic aerian, Sorana Hauşi:

M.C.: Dirijarea pe simulator pretinde  „existenţa” pseudo-piloţilor, să furnizeze exerciţiile  controlorilor de trafic toate situaţiile neobişnuite, dar şi trafic simulat de turn. Aici se simulează unităţi aeroportuare din alte zone ale Transilvaniei. Doamna Hauşi îşi redobîndeşte licenţa  de dirijare după concediul maternal. Din cauza întreruperii, timp de 4 săptămîni va fi pusă în cele mai dificile situaţi posibile, pentru a fi aptă să răspundă tuturor nevoilor reale ale zborului, aterizării şi decolării aeronavelor. După un modul teoretic, urmează exerciţiile practice, situaţii de urgenţă, cu care controlorii se întîlnesc mai rar: un foc la motor, lovituri cauzate de păsări, care determină deteriorări structurale, deteriorări hidraulice, probleme la trenul de aterizare, defecţiuni electrice. Pilotul se poate întoarce la aerodromul de decolare, se urmăreşte reacţia controlorului de trafic, în mediu simulat.

Rep.: Ameninţări cu bombă?

M.C.: Da. Scenariile sînt făcute, iar noi le administrăm. Ar putea fi întreruperi de comunicaţii radio. Acestea sînt foarte grave, pentru că nu poţi să furnizezi deciziile. Sînt multe scenarii neobişnuite, dar acesta este rolul simulatorului. Exersăm, urmărim reacţii, facem totul ca în trafic real, în mediul operaţional.

Rep.: Terorismul?

S.H.: Dacă există o suspiciune, sînt proceduri fixe, speciale, iar noi trebuie să anunţăm, să alarmăm toţi factorii implicaţi. Controlorul, cînd îşi dă seama că este vorba despre o piraterie aeriană, are obligaţia să nu intre în panică, şi pînă cînd intră „pe fir” alte organe, ţine locul la tot şi toate. Ne interesează siguranţa traficului, iar în asemenea cazuri avem proceduri sigure, verificate, pentru ca totul să se termine cu bine.

Nu. Categoric. Cerul nu este atît de romantic pe cît pare! Atunci, cînd petecul de azur îngăduie nori bucălaţi… poate. Dar, de cînd acolo, sus, concurăm cu viteze mai mari decît sunetul, rigoarea, disciplina, buna organizare şi, mai ales, profesionalismul iau locul bucolicului.

Plec. Şiruri de trandafiri  cu mult verde îmi fac cu… mîna. Sus, „în turn” controlorul de trafic simulează realitatea. Acolo nu există suspendare în timp, bîlbîială, nesiguranţă sau frică. Aud cum în inima lui (a ei, în cazul nostru) bate orologiul fluxului de viaţă favorabil optimismului. O mînă de oameni…
Mergînd cu cerul alături…

Radu VIDA