Romney şi Bush tatăl – mult prea asemănători

ABC

Summitul “ciorapilor”, numit aşa pentru culoarea violet a ciorapilor afişaţi de fostul preşedinte Bush I (mare amator de ciorapi coloraţi, pe care acum este liber să-i poarte), a servit la constatarea marilor asemănări dintre Mitt Romney şi patriarhul clanului Bush. Ambii cu mari dificultăţi de conexiune cu bazele partidului, George H. W. Bush a putut să ajungă la Casa Albă graţie trambulinei vicepreşedinţiei, însă Romney nu dispune de acest avantaj.

S-a comentat mult pe seama unui posibil paralelism între Barack Obama şi Jimmy Carter, din ce în ce mai puţin menţionat acum, cînd cresc probabilităţile de realegere ale actualului preşedinte (Jimmy Carter a avut un singur mandat).

Probabil însă că cei care au cele mai multe lucruri în comun sînt Romney şi Bush tatăl, prin profilul lor moderat în cadrul Partidului Republican, prin aspectul personal mai degrabă distant şi elitist şi prin caracterul profesional tehnocrat (primul în Administraţie, ambasador la ONU, şef al CIA şi vicepreşedinte al lui Reagan) iar celălalt în finanţele private. Amîndoi sînt fii de politicieni (cel al lui Bush a fost senator de Connecticut; iar al lui Romney guvernator de Michigan) şi ambii au devenit milionari înainte de a se lansa în politică.

Aceste trăsături ale lui Bush senior l-au împiedicat să obţină nominalizarea republicană în 1980, cîştigată de Ronald Reagan, care a ştiut să impulsioneze ascensiunea mişcării conservatoare în cadrul Partidului Republican. Reagan l-a ales ca “ticket electoral”, iar de pe această platformă a vicepreşedinţiei Bush a cîştigat alegerile primare republicane şi a învins apoi în cele prezidenţiale. În cursa electorală Bush a mizat pe sprijinul lui Reagan, dar şi-a însuşit o mare parte din postulatele conservatoare: cea mai notabilă “reconversie” a sa a fost acceptarea reţetelor economice ale lui Reagan, pe care în campania din 1980 le-a numit “woodoo economics”.

Mai tîrziu, însă, în timpul preşedinţiei sale el şi-a marcat propriii paşi, revenind la moderaţia iniţială. Este şi motivul pentru care, în 1992, el a fost contestat din interiorul dreptei în alegerile primare, pierzînd baza electorală conservatoare la alegerile prezidenţiale, în favoarea independentului Ross Perot, care a pierdut la rîndul său în faţa lui Bill Clinton.

Romney are aceleaşi probleme ca Bush tatăl de a ajunge la o conexiune cu republicanii conservatori. Un moderat dar cu o carismă reală ar fi depăşit mult mai repede divergenţa internă, însă pe Romney nici măcar nu l-au ajutat paşii făcuţi spre dreapta pentru a convinge bazele electorale ale partidului.

Cotitura marcată de “establishmentul” republican faţă de Romney cu sprijinul, între alţii, al lui Bush tatăl la aşa numitul “summit al ciorapilor”, va începe probabil să genereze o mai mare unitate internă în jurul candidaturii sale.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.