România, în faţa unei imense provocări: face sau nu face faţă competiţiei din cadrul UE

Comisia Europeană a întreprins o analiză de ansamblu a situaţiei româneşti într-o recomandare care urmează să fie supusă atenţiei Consiliului European şi care pretinde cu siguranţă să fie mai bine cunoscută şi dezbătută.

În primă instanţă Comisia oferă o veste bună căci e vorba de sistarea procedurii de deficit excesiv începută în 2009. În al doilea rînd însă, Comisia face o serie întreagă de recomandări care ar pretinde poate să fie discutate nu doar în cercuri specializate, ci şi în contexte mai largi.

Privită din Vest, România poate părea uneori (aşa cum a susţinut recent un deputat francez) că este o ţară care îşi exportă “cu cinism” sărăcia şi, de aceea poate, recomandările Comisiei insistă la rîndul lor foarte mult asupra acestui aspect: “să îmbunătăţească eficacitatea şi eficienţa transferurilor sociale, să ducă la bun sfîrşit reforma serviciilor de asistenţă socială, să asigure aplicarea pe teren a Strategiei naţionale de integrare a romilor; sau, în altă secţiune: “să continue reformele în sistemul sănătăţii pentru a spori eficienţa, calitatea şi accesibilitatea acestuia, în special pentru persoanele defavorizate şi pentru comunităţile îndepărtate şi izolate”, “să pună în aplicare o strategie naţională cu privire la fenomenul părăsirii timpurii a şcolii, punînd accentul pe îmbunătăţirea accesului copiilor preşcolari, inclusiv a romilor, la o educaţie de calitate”.

Este România aptă să urmeze cu energie aceste recomandări, în situaţia în care cheltuielile sociale ar trebui simultan limitate pentru a se încadra şi pe viitor în cadrele acceptate de Comisia Europeană? Este o întrebare cît se poate de serioasă şi care pretinde cu adevărat o mobilizare de înaltă competenţă. Ne amintim foarte bine că în anii trecuţi tocmai acest subiect a stat în centrul politicii româneşti: dreapta a cerut sistarea ajutoarelor sociale şi îndreptarea resurselor către segmentele productive şi educate ale societăţii. De asemenea, reforma din sănătate iniţiată de guvernul Boc urmărea privatizarea largă a asistenţei medicale, ceea ce ar fi ridicat costurile pentru populaţia rurală săracă. Problema nu este de a culpabiliza guvernarea anterioară, ci de a pune în evidenţă dificultatea de a urmări simultan atît obiectivele dezvoltării economice, cît şi pe cele de combatere eficientă a inegalităţilor sociale. Dacă reduci progresiv bugetele şi cauţi totodată să stimulezi economia prin reducerea fiscalităţii, atunci programele sociale ar putea avea de suferit, indiferent de cîtă compasiune ar manifesta în particular membrii guvernului.

Acelaşi deputat francez amintit cerea ca fondurile europene să fie utilizate pentru integrarea romilor şi combaterea sărăciei, care tinde să evadeze în Vest. Dar este evident că fondurile utilizabile în aceste scopuri sînt limitate prin chiar structura fondurilor nerambursabile. Şi apoi există un cerc vicios: săracii sînt nu doar săraci în sens economic, ci şi needucaţi şi prin urmare inapţi să conducă o afacere într-un mediu concurenţial şi, totodată, incapabili să solicite fonduri europene. Ar reveni tot statului să creeze programe de asistenţă.

Dificultăţile sînt şi mai numeroase dacă observăm că aceeaşi Comisie recomandă simultan guvernului “să combată sărăcia” şi “să dereglementeze preţurile la gaze şi la electricitate” (cu alte cuvinte scumpirea facturii), să asigure angajarea tinerilor inclusiv prin garanţii guvernamentale şi să “promoveze şansele de angajare a lucrătorilor vîrstnici”.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.