Risipa

RADU VIDA

Degeaba se tot înfoaie tot felul de analişti, zicînd ba una, ba alta, de bugetul UE. Că-i bine aşa, că-i bine altfel, că unii vor mai mult, iar alţii tot mai puţin… Vă asigur, dragi cititori, că nimeni sau aproape nimeni n-a citit ce scrie „la ceaslov”, că transparenţa este un fel de poveste de adormit parlamentari din toate ţările, care, nefiind deloc uniţi caută fiecare în coarnele celuilalt. Filosofianu-i bună!

Pentru că, nici unul din capetele luminate de la Bruxelles, Luxemburg sau Strasbourg nu gîndesc în termenii în care noi, muritorii de rînd, credem că ar trebui să se desfăşoare lucrurile. N-am înşirat întîmplător cele trei locuri în care aleşii şi puşii evropeni se lăfăie în şedinţe.  „Se lăfăie”, vorba vine, pentru că unii, poate cei mai mulţi dintre europarlamentari, opintesc a lipsi de la lucrări. Ba cu una, ba cu alta! Nu că ar fi mare pagubă, dar aşa, de obraz, şi tot s-au putea duce… Da’ purcoiul de bani îl ridică cu osebită regularitate, ba, din cînd în cînd, diferite categorii de „inutili” de aici cer majorări de salarii. Altfel, nu sînt cu nimic mai prejos decît verii lor din parlamentele naţionale: maşini, secretare, experţi, bibliotecari, cărători, băgători de seamă şi scotocitori prin cele taine, grupuri şi grupuleţe, lobbyişti, purişti… toţi plătiţi pentru munca sau nemunca lor. Bine! Bine de tot!

De la o aşa maşinărie birocratică banii se scurg pe-te-miri-unde. Şi nu te miri cînd, din cînd în cînd, afli de cîte un corupt, hoţ etc. Dar întrebarea tot îşi face cărare: cum se poate? La asemenea salarii?! La atîta putere de a face şi a drege?! La aşa prestanţă?

N-o să fim chiţibuşari, să numărăm maşinile, avioanele, mesele, biletele de tot felul, escapadele, încrengăturile şi îmbîrligăturile decontate de europarlamentari. Nu ne legăm nici de hîrtia risipită, de aerul condiţionat, de apă)gaz) lumină arse de pomană. Dar tot nu putem să ne abţinem şi să protestăm: la ce sînt buni 10 miliarde euro, spre exemplu, supliment la bugetul Agenţiei Spaţiale Europene?! O grămadă, da’ credeţi-mă, chiar o grămadă, de băieţi şi fete stau. Şi cercetează. Ceea ce alţii au descoperit demult. Cum să dezvolţi zborurile extraterestre? Simplu. Prăduind saci de bani, ca, pînă la urmă, să apelezi tot la americani, ruşi sau chinezi să-ţi transporte  (pe bani, desigur) ba un satelit de ce o fi el, ba un om, care are chef de staţia internaţională.

Risipă cu banii europeni se face cu duiumul. Dar, poate, nicăieri mai dihai decît în probleme de înarmare, armare, mare, are, re – ca să miştocăresc un vechi proverb latin. Adică: fiecare ţară în parte şi toţi în solidar se aliniază standardelor armatei americane, pentru că, vezi doamne, NATO e ca o pălărie (găurită), care-i apără pe toţi… europenii. N-am aflat de cine, da-i apără! Cum merge americanul să-şi încerce bocancii în geopolitic, hop şi evropenii! Dar, pe lîngă astă cumplită cheltuială, gaşca lu’ Barrosso şi Rompuy cer şi armată continentală, şi armament  pe măsură, şi înarmare naţională, şi locală, şi…

Nu spun că banii ăştia ar putea fi folosiţi la ce lipseşte Europei să fie aşa şi pe dincolo. Nu spun că aceşti bani ar putea folosi la niscai locuri de muncă valabile, după cum nu cred că risipa din Europa ar putea acoperi găurile cu tot felul de alte şi alte pierderi. Spun doar că o mai bună gospodărire a banului ar putea aduce fonduri de toate felurile pentru cei jecmăniţi de loviturile imperialismului capitalist în expansiune, asupra nimicniciei capitalismului incipient. Şi emergent. Dar toate astea nu se vor întîmpla niciodată!