Revine spectrul “Londonistanului”

El Pais

Pe vremea premierului laburist Tony Blair, Londra a devenit un paradis al islamiştilor în exil. O decizie calculată, care permitea îmbinarea gustului britanic pentru libertatea de expresie cu diminuarea şanselor de atentate şi de a-i ţine la îndemîna serviciilor secrete pe apologeţii jihadului.

Cel mai bun mod de a controla inamicul este de a-l primi în casă, s-au gîndit ei. Primele fisuri ale acestei strategii au început să apară în 2004, odată cu excesele unor imami precum Abu Hamza, supranumit Captain Hook pentru că şi-a pierdut ambele mîini şi un ochi luptînd împotriva sovieticilor în Afganistan. Predicile sale au dus la crearea unui ghetou islamist în moscheea din Finsbury Park care a atras atenţia mass-media şi publicului. Iar schema s-a năruit total după atentatele, din 7 iulie 2005 de la Londra, care au deschis ochii britanicilor în faţa acestui monstru pe care îl creaseră şi care a început să fie cunoscut drept Londonistan.

Acest impact i-a determinat pe unii să ceară măsuri draconice şi explicaţii serviciilor secrete. Din 2005, serviciile secrete britanice externe MI5 şi cele interne MI6 şi-au sporit generos bugetele şi au reuşit să dejoace în fiecare an cel puţin un mare atentat în curs de pregătire sau pe punctul de a fi comis. Cu aceşti bani le-a fost mai uşor să se infiltreze în grupuri islamiste şi să detecteze operaţiuni în curs de pregătire. Dar este practic imposibil să poată fi controlaţi toţi cei care îşi exprimă public, în privat sau pe Internet sprijinul sau simpatia faţă de jihad.

Potrivit unui expert, MI5 estima că în 2007 existau 2.000 de islamişti extremişti capabili să comită acte de violenţă, dar numărul lor a fost redus la o mie în prezent. O dovadă că politicile puse în aplicare din 2005 încep să dea roade. Un comisie parlamentară care a investigat erorile care au intervenit în menţinerea unei supravegheri mai strînse asupra autorilor atentatelor din 7 iulie – şi care intraseră în atenţia serviciilor antiteroriste – a conchis că ar fi nevoie de sute de mii de agenţi pentru a-i controla pe toţi suspecţii.

Mass-media se axează pe două dezbateri paralele: necesitatea sau nu de a controla Internetul şi rolul pe care îl joacă universităţile în promovarea jihadismului. Sînt teme care necesită precauţie, iar ziare atît de diferite precum Financial Times şi Daily Telegraph au ajuns la una şi aceeaşi concluzie, şi anume că guvernul nu trebuie să se grăbească să aprobe legi care să îngrădească libertăţile individuale.