Problema iraniană în vizorul Rusiei, SUA şi Armeniei

Agerpres

Preşedintele Armeniei, Serj Sargsian, a făcut o vizită de lucru în Rusia. Potrivit biroului de presă al Kremlinului, în timpul întrevederii cu Vladimir Putin urma să fie discutate probleme bilaterale, nivelul de cooperare în cadrul structurilor integraţioniste, în special al Comunităţii Statelor Independente (CSI) şi Organizaţiei Tratatului Colectiv de Securitate (OTSC), precum şi teme internaţionale de actualitate, inclusiv situaţia din Transcaucazia. La rîndul său, cotidianul armean Jamanak îşi exprimă părerea că “are loc ceva ieşit din comun”.

Publicaţia armeană se întreabă de ce, în condiţiile în care pentru septembrie este planificată o vizită a lui Putin la Erevan, cînd în republică vor avea loc exerciţii OTSC, şi dacă în relaţiile dintre Rusia şi Armenia este totul în regulă, a fost nevoie ca Sargsian să-şi întrerupă concediul pentru a se deplasa la Moscova? Jamanak face aluzie la aceea că autorităţile ruse, care ar fi interesate de revenirea în politică a fostului preşedinte armean Robert Kociarian, nu sînt foarte mulţumite de faptul că planurile lor în această problemă nu coincid cu opinia autorităţilor armene.

Potrivit cotidianului rus Nezavisimaia Gazeta, principalele teme ale negocierilor ar fi cele de ordin regional: evenimentele din Siria, care au provocat exodul armenilor, abhazilor şi reprezentanţilor diverselor popoare turcice către patriile lor istorice, dar mai ales scenariul care se creează în jurul Iranului şi în care este implicat şi Azerbaidjanul, inamicul Armeniei în problema regiunii Nagorno-Karabah.

Încercările Azerbaidjanului de a se plasa în primele rînduri ale coaliţiei antiiraniene au început să dea roade. În ultimele zile, în SUA s-au făcut auzite mai multe declaraţii semnificative ale unor importanţi politicieni americani cu referire directă la Azerbaidjan.

Astfel, fostul congresman Michael McMahon a îndemnat Casa Albă să ia măsuri pentru apărarea Azerbaidjanului în faţa ameninţării iraniene. În opinia politicianului, cauza ameninţării, care deocamdată nu depăşeşte limitele propagandei în scopul alterării situaţiei interne din Azerbaidjan, se explică prin faptul că Baku este partenerul Washingtonului şi Tel Aviv-ului, duşmani ai Teheranului, în timp ce Teheranul este prieten cu Erevanul, aflat pe poziţii adverse cu Baku.

Potrivit cotidianului rus, această logică, ce îşi are începutul undeva în sistemul de relaţii ierarhice ale Europei feudale, nu este una convingătoare, mai ales dacă se ţine cont de relaţiile din triunghiul Baku-Ankara-Tel Aviv, în care în mod clar ultimii doi nu manifestă atitudini călduroase unul faţă de celălalt. De altfel, politicienii americani au reuşit să adapteze la “viziuni nestandard” o situaţie sau alta, după care încep de obicei acţiunile.

Cu puţin timp înainte de Michael McMahon, congresmanul în exerciţiu Dan Rohrabacher a îndemnat Casa Albă să atragă atenţia asupra destinului trist al poporului azer, împărţit în două, şi i-a cerut să sprijine lupta pentru Azerbaidjanul de Sud (regiune din Iran) pentru independenţă.

La începutul acestui an, în parlamentul azer s-au făcut auzite apeluri în vederea redenumirii ţării prin adăugarea sintagmei “de Nord”. La acea dată, reprezentanţii oficiali ai Baku au propus ca această idee formulată de cîţiva deputaţi să fie considerată o iniţiativă personală, care nu presupune planuri globale în vederea revendicării de noi teritorii. Astăzi se poate spune că la începutul acestei ierni în parlamentul azer a fost lansat un “balon de testare”.

Scenariul Washingtonului este clar: cu cît mai multe state vor fi nemulţumite de Iran, cu atît mai simplă va fi prezentarea acestei ţări drept “un rău, eradicarea căruia este posibilă printr-o operaţie chirurgicală radicală”. Scopul Azerbaidjanului în acest posibil scenariu este de a se pomeni mai aproape de liderii viitoarei coaliţii şi, prin intermediul oferirii de servicii, de a obţine un loc sub soare.

Poziţionîndu-se ca adversar al Iranului şi aliat al SUA&Co, este puţin probabil ca Azerbaidjanul să urmărească scopul “reunificării”, într-o conjunctură favorabilă, a Azerbaidjanului de Nord şi de Sud. Probabil, opinează Nezavisimaia Gazeta, actualul obiectiv este mult mai modest: de a obţine de la Occident sprijin în vederea reglementării problemei regiunii Nagorno-Karabah conform scenariului său.

Fără îndoială, acest lucru interesează Erevanul, deoarece îi vizează interesele sale naţionale, dar şi Moscova, care consideră Caucazul de Sud zonă de interes şi răspundere geopolitică. Armenia, care se învecinează cu Iranul luat în vizor, cu Azerbaidjanul şi Turcia, dar şi cu Georgia, care are relaţii tensionate cu Rusia, nu poate să nu fie preocupată şi de mecanismul obţinerii de ajutor de la partenerul său strategic, de la OTSC, în cazul în care un asemenea ajutor va fi necesar.

În mod firesc, şi Rusia are la ce să se gîndească în situaţia declanşării unor “evenimente ieşite din comun”. De exemplu, cel puţin la aprovizionarea bazei sale militare desfăşurate în oraşul armean Ghiumri, conchide cotidianul rus.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.