Preocupări PE

RADU VIDA

Din două una: ori toate problemele din Uniunea Europeană au fost rezolvate cu succes, ori Parlamentul European a luat-o razna. Dacă e prea dur cuvîntul şi dacă proeuropenii se simt jigniţi de afirmaţiile de mai sus, am să încerc, cu toată decenţa, responsabilitatea şi diferenţa faţă de cititori, să aduc argumente. Iată:

Preocupările pentru diminuarea măcar a şomajului, redresarea economică, dacă nu chiar creşterea ei în condiţii de stabilitate, au eşuat. Mai marii Europei s-au întîlnit şi se întîlnesc la tot felul de summituri. Discută. Analizează. Şi iau măsuri. Dar rezultatele se lasă aşteptate. Din Spania pînă în Grecia oamenii ies în stradă, se agită, denunţă ritmul lent al măsurilor ce ar trebui să aducă măcar o bucată de pîine, dacă nu chiar prosperitate pe Bătrînul Continent. Nimic! Şomajul e în creştere, puterea de cumpărare în scădere, disfuncţiile sociale ating cote alarmante. Nu trebuie să fii eurosceptic pentru a pierde încrederea în capacitatea UE de a gestiona o geografie a diversităţii de toate felurile şi nu înseamnă că te opui mersului înainte, dacă îndoiala ce s-a strecurat în sufletele semenilor indică o continuă devalorizare a sentimentului unităţii continentale. Construcţia are nenumărate defecţiuni şi, posibil, pînă să se remedieze jucăria, se poate strica însăşi voinţa constructorului.

Fără nici o legătură cu cele afirmate în debutul editorialului nostru, trebuie spus că demersurile Consiliului Uniunii Europene de validare a textului adoptat (în luna mai a.c.) de către Parlamentul Europei vine să confirme, dacă mai era nevoie, că instituţiile continentale, în neputinţa lor de a face ceva pentru redresarea economică, politică şi administrativă a UE, justifică salariile generoase şi situaţia mai mult decît confortabilă a parlamentarilor europeni prin adoptarea unor legi ce frizează derizoriul. Asta, ca să mă exprim elegant şi să nu deranjez cumva urechile subţiri ale celor care, necondiţionat, acceptă orice năzbîtie emanată de aleşii şi nealeşii neamurilor.

Despre ce este vorba? Despre dihorii, pisicile şi cîinii europeni. Demnitarii, îngrijoraţi că aceste animale nu au suficient spaţiu de manevră, au hotărît să fie mai îngăduitori. Astfel, pentru călătoriile în spaţiul UE se cere doar un vaccin antirabic şi un paşaport (pentru animale, bineînţeles). Turnate în forme cît se poate de juridice, paragrafele şi articolele noii legi eliberează bietele animale de povara birocratică de dinainte (?!?). Printre altele, un cetăţean (nu se specifică dacă trebuie să fie în Schengen, ’au ba!), aşadar un om poate transporta cu el 5 asemenea patrupede. Numai să dovedească că se deplasează la oareşce competiţie, salon, festivitate sau eveniment sportiv. O mare deosebire faţă de legea precedentă, care, pentru evitarea bişniţei, îngăduia doar un singur şi drăgălaş animăluţ.

Sigur că lucrurile nu merg chiar aşa de repede precum şi-ar dori iubitorii de asemenea animale. Şi asta nu pentru că dihorul pute (mă scuzaţi!), pisica miaună şi cîinele latră. Ci pentru că parlamentarii europeni n-au nici o grabă. Aşa că noua legislaţie va fi aplicabilă doar peste… 18 luni. Atunci cînd, cu mari eforturi, lucrurile vor fi consemnate în Jurnalul Oficial al UE (un fel de Monitor Oficial – da’ mai mare!).

Trebuie spus că reglementările stricte din orice domeniu de activitate sînt mai mult decît benefice pentru disciplinarea şi ordonarea lucrurilor. Şi, fără îndoială, şi animăluţele amintite în actul normativ îşi au locul şi rolul lor în bunul mers al relaţiilor dinte oameni, animale, state etc. Dar tot atît de adevărat mi se pare că cele mai strălucite minţi ale politicii continentale ar trebui, zău aşa, să se ocupe de lucruri mai serioase.
Că şi ONG-urile trebuie să trăiască din ceva, nu?