Pelerinaj pe urmele Sfîntului Rege Martir Olav în oraşul Trondheim din Norvegia

 În zilele de 27 şi 28 iulie 2012 Preasfinţitul Părinte Episcop Macarie al Europei de Nord împreună cu clericii şi credincioşii ortodocşi de diferite naţionalităţi a participat la tradiţionalul pelerinaj din oraşul Trondheim, în cinstea Sfîntului Rege Martir Olav (995-1030), creştinătorul Norvegiei.

Vineri, 27 iulie 2012, arhiereul şi pelerinii s-au rugat în străvechea biserică de piatră, ridicată pe platoul unde a fost martirizat Regele Olav, din localitatea Stiklestat, de lîngă Trondheim. Pelerinii s-au închinat la piatra pe care a stat trupul sfîntului după primirea cununii muceniciei, dar şi la frumoasa icoană bizantină a Sfîntului Olav, dăruită de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, în anul 2003, cînd a participat ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei la lucrările organizate la Trondheim de Conferinţa Bisericilor Europene. Sîmbătă, 28 iulie 2012, Preasfinţitul Părinte Episcop Macarie al Europei de Nord a slujit Sfînta Liturghie, împreună cu un sobor de preoţi români şi ruşi, în biserica luterană din oraşul Trondheim, Norvegia, care găzduieşte cele două parohii ortodoxe, cea română şi cea rusă, Sfîntul Olav fiind patronul celor două parohii. Parohia ortodoxă română îi are ca ocrotitori şi pe Sfinţii Voievozi Ştefan cel Mare şi Neagoe Basarab.

Viaţa Sfîntului Rege şi Martir Olav a fost scrisă de poetul şi istoricul norvegian Snorri Sturlason (1179-1241) în Cronica regilor Norvegiei. Olav s-a născut în anul 995 şi încă de tînăr a devenit războinic viking, remarcîndu-se repede ca lider şi strateg. I-a urmat la domnie tatălui său, avînd sub stăpînire largi părţi din Norvegia. Pe cînd era adolescent a intrat în slujba Ducelui Richard al II-lea al Normandiei, unde a avut primele contacte cu creştinismul, iar în cele din urmă, adînc marcat de spiritualitatea creştină, a primit Botezul. În urma unei viziuni, a navigat în 1015 spre nord, iar după mai multe bătălii a devenit rege peste cea mai mare parte a Norvegiei.

Sfîntul Olav a adus în ţinuturile scandinave patru episcopi saxoni pentru a-i creştina pe vikingi. Poporul a fost botezat, iar păgînismul a dispărut treptat. Regele Olav a călătorit de-a lungul Norvegiei, împreună cu episcopii săi, a ţinut adunări cu poporul, iar viaţa creştină a început să înflorească şi să se dezvolte. În acest context, Regele Knut al Danemarcei şi al Angliei a ridicat pretenţii asupra Norvegiei, şi-a atras de partea sa pe rebelii păgîni norvegieni şi au format armată împotriva lui Olav. Sfîntul rege a fost nevoit să părăsească Norvegia în anul 1028, fugind prin Suedia spre Novgorod, în Rusia, unde a fost bine primit de către Marele Cneaz Iaroslav cel Înţelept. Ducele rus era căsătorit cu o prinţesă vikingă, fiica Regelui Olav al Suediei, Irina, care la bătrîneţe va deveni monahie, sub numele de Ana, fiind apoi trecută de Biserică în rîndul sfintelor femei cuvioase din calendarul creştin ortodox.

La 29 iulie 1030, Olav şi armata sa depăşită numeric, s-au luptat la Stiklestat, lîngă Trondheim, cu trupele daneze unite cu cele ale rebelilor norvegieni. În timpul luptei, regele a căzut sub lovitura de secure a unui rebel păgîn, rostind cuvintele: „O, Doamne, mîntuieşte!’’. Securea, ca simbol al martiriului Sfîntului Olav, este purtată pînă astăzi pe uniforma armatei regale norvegiene.

La mormîntul Sfîntului Rege Martir Olav s-au săvîrşit mai multe minuni, apoi sfintele sale moaşte au fost scoase din mormînt, fiind nestricăcioase şi cu bună mireasmă, şi au fost strămutate în biserica Sfîntul Clement din Trondheim, devenită Catedrala Nidaros. Acest loc, datorită minunilor săvîrşite la moaştele sfîntului, a devenit unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din nordul Europei – a transmis, pentru FĂCLIA de Cluj, Secretariatul Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord.