Partide noi, şmecherii vechi

RADU VIDA

  Noi vom face, noi vom drege şi, mai  ales, nu vom face ca predecesorii  noştri! Cu propoziţii dezvoltate şi fraze sforăitoare, toate partidele se întrec în a ne păcăli că ei sînt cei mai buni, că nu pot face nimic pentru că nu le dăm girul total şi se jură că Grivei, căţeluşul cu părul creţ,  e de vină cînd vine vorba de furtişaguri. Pentru că anarhia pîndeşte şi aşa la colţul casei, noi îi credem, le acordăm încredere şi, nu peste mult timp, constatăm că Măria poartă pălăria pe care şi anul trecut a purtat-o pe… cat walk. Veche, vasăzică, dar dichisită cu detergentul unui nume nou, tot aceleaşi personaje vin să propună, unui electorat tot mai dezamăgit, trupuri schimonosite în veşminte nou-nouţe, aliniate celor mai extravagante tendinţe. După ce-i votăm şi se instalează prin cele cotloane ale puterii, mucegaiul iese la suprafaţă, se întinde în textura vieţii noastre mizere şi, mai devreme sau mai tîrziu, ne dăm seama că ne-au păcălit, doar pentru a putea da, prin sărăcirea noastră, un nou avînt grupului care, din umbră, i-a propulsat. E istoria neromanţată a partidelor care s-au succedat la putere, nu neapărat în linia întîi, dar a celor care au prins un scaun şi l-au… stors de vlagă. Asta pînă cînd ne-au făcut să ne aşezăm pe jos şi să devenim nostalgici pentru vremurile trecute, doar pentru că atunci, măcar eram mai tineri şi nu ne păsa de ce şi cum.

Exact de apariţia unor noi partide ducea lipsă România! Criza globală a afectat nenorocita economie a ţării, PDL a pus umărul la pauperizarea tuturor categoriilor de cetăţeni, clivajul referendumului a iscat tabere în toată societatea, iar forţele internaţionale se grupează de-o parte sau alta a bisericuţelor ‘’beligerante’’. Nu e cazul să aderăm la istericalele europarlamentarului Monica Macovei, care prognoza război civil în ţărişoară, dar nici nu ne putem bucura de evoluţia societăţii româneşti.

Pe lîngă acalmia perioadei de vacanţă, politicienii rămaşi ‘’pe baricade’’ nu se ocupă de altceva decît de permutările şi aranjamentele viitorului lor şi al pardielor din care fac parte. Nici un gest măcar pentru o timidă tentativă de creştere a locurilor de muncă, atragerea de noi investiţii sau, cel puţin, stoparea celor care vor să se retragă de pe piaţa noastră; nici o tentativă pentru a da o perspectivă creşterii economice. Doar vorbe goale, atît din partea opoziţiei, cît şi din partea puterii. Iar în spatele vorbelor, cum spuneam, permutări pentru viitorul luminos al celor care, de 22 de ani, ne duc spre prăpastia sărăciei şi umilinţei, în timp ce ei urcă spre zonele tot mai însorite ale bogăţiei, prin gargară, manipulare şi rapt.

Mihai Răzvan Ungureanu a gustat de timpuriu din binefacerile puterii, aşa că, după externe, spionaj, prim ministru şi şomer de lux, a pus de o platformă: de centru dreapta (ICCDR), exact partea de pe care a plecat şi unde vrea să atragă pe cei din PDL, UNPR, PNŢCD şi FDP. Un alt ex-ministru, Stelian Fuia părăseşte corabia PDL, pentru că ‘’vine o vreme în care fiecare merge pe drumul lui’’. I-a plăcut, chiar şi pentru 78 de zile, cît a fost ministru al agriculturii. Aşa că s-a gîndit să… are ograda unor fermieri şi să pună de o platformă agrariană.

De stînga, de dreapta sau de centru, unite sau nu, partidele nu realizează că lumea s-a săturat de poveşti. În nimicnicia lor, nu-şi dau seama că lipsa din faţa urnelor, egoismul şi dezbinarea sînt jeguri aruncate, direct, în obrazul celora care, prin nepăsarea lor, au trădat poporul în fruntea căruia s-au pus.