Partida de poker a Kievului

Le Huffington Post

Campionatul European de Fotbal s-a încheiat fără probleme, perioadă în care Ucraina a găzduit aproximativ un milion de microbişti din zece ţări membre UE. Acum, cînd sărbătoarea s-a terminat, rămîn întrebările cu privire la impasul politic al Kievului în relaţiile sale cu Bruxellesul.

Preşedintele ucrainean Viktor Ianukovici şi guvernul său se situează pe o poziţie fermă faţă de cererile de punere în libertate a fostului premier Iulia Iuşenko şi a fostului ministru de interne Iuri Luţenko, două nume asociate “revoluţiei portocalii” din 2004, mişcarea populară care a împiedicat venirea lui Ianukovici la putere în acel moment.

Chiar şi ameninţarea cu îngheţarea procesului de adoptare şi ratificare a ambiţiosului Acord de asociere a Ucrainei la UE nu a produs vreun efect la Kiev.

În spatele afacerii Timoşenko nu se întrevede doar dorinţa preşedintelui Ianukovici de a neutraliza opoziţia, ci de asemenea dorinţa de a împiedica adoptarea Acordului privind asocierea şi începerea negocierilor privind aderarea Ucrainei la UE. Cu un singur foc, Ianukovici omoară doi iepuri: îşi neutralizează adversarul cel mai redutabil şi subminează procesul de apropiere a ţării sale de UE. Preşedintele ucrainean are astfel posibilitatea de a atribui UE şi ţărilor sale membre responsabilitatea eşecului: nu au dorit Ucraina în structurile europene.

Tot ceea ce se întîmplă de o bună bucată de timp la Kiev are legătură cu un singur lucru: apropierea de Rusia. Politica oficială a Kievului, care se mîndreşte cu faptul că doreşte să adere la UE şi în acelaşi timp să menţină relaţii bune cu Rusia este, de fapt, doar o acoperire. În realitate, scopul este apropierea de un stat, care se confruntă cu nerespectarea legii şi lipsă de ordine, aşa cum este Rusia de astăzi.

Tocmai acestea sînt obiectivele urmărite de Ianukovici cu măiestria unui jucător de poker.

Moscova şi-a însuşit bine lecţia în urma “revoluţiei portocalii” din 2004, dar planul Rusiei rămîne acelaşi. “Ne-am pus în faţă un obiectiv ambiţios: de a avansa la un nivel superior de integrare (în spaţiul postsovietic) – Uniunea Euroasiatică”, scria actualul preşedinte rus Vladimir Putin în oficiosul “Izvestia” în timpul campaniei electorale pentru al treilea mandat prezidenţial. Locul Ucrainei în proiectul lui Putin este unul determinant, în virtutea puterii sale demografice şi economice.

Cu toate acestea, există şi un motiv mult mai prozaic decît cel expus înainte. Moscova încearcă să împiedice în orice fel ca vecinul său slav să devină un contrast pozitiv la un regim autocrat împărtăşit de actualul locatar de la Kremlin. Aderarea rapidă a Ucrainei la UE ar fi fost un catalizator puternic pentru consolidarea unui stat de drept şi a democraţiei, accelerînd totodată şi dezvoltarea ei economică.