Parlamentul – o “gaşcă”?!

Ilie CĂLIAN

„Îi urmăresc!”, zicea Traian Băsescu despre politicenii majorităţii parlamentare, ai USL, care au lucrat la modificarea Constituţiei, sugerînd – fără să vrea?! – o acţiune de spionaj şi teroare (prin faptul că i-a anunţat public). Şi, tot urmărindu-i, atunci cînd se vor hotărî să facă referendumul pentru modificarea Constituţiei, hop!, va veni şi el cu propriul referendum. Pînă atunci, va avea deja un alt partid cu care să atace noile prevederi constituţionale, partid pe care l-a inventat (“Mişcarea Populară”) şi pe care-l patronează public, fără jenă, deşi Constituţia – chiar aceasta! – nu-i permite.

Între timp, Băsescu s-a asigurat că referendumul, conform noii legi, nu poate avea loc mai devreme de vara viitoare, conform deciziei Curţii Constituţionale, instrument supus bunului său plac. Numai că, odată cu blocarea Constituţiei, Băsescu a mai blocat şi regionalizarea. Nici aceasta nu-i place, deoarece nu s-ar face conform dorinţei sale – mai exact, nu este el autorul recunoscut. Pentru că, în ultimă instanţă, asta este problema problemelor: imensa vanitate a unui om de caracter meschin, care nu poate accepta că există altcineva înafara sa care să ia hotărîri – şi, mai ales, un “organ colectiv”, cum este Parlamentul. Caracter conflictual prin însăşi structura sa cerebrală, Băsescu nu acţionează conform unei logici normale unui om politic – adică, dorinţei de a urmări transformarea în fapt a unor principii -, ci doar pentru a-şi afirma propriile capricii, pe care nici măcar nu şi le poate stăpîni. Preşedinte nu mai poate fi. Să devină prim-ministru la alegerile din 2016 – iarăşi este imposibil. Şi cu atît mai puţin la cele următoare – din 2020 şi după aceea. Pur şi simplu, el simte nevoia să rămînă cumva în politică şi să genereze noi conflicte: e ca un drog fără care nu poate trăi.

Asta fiind situaţia reală, USL nu are altceva de făcut decît, privind cu realism, să încerce să depăşească această perpetuă criză. Se pare că nu atît modificarea Constituţiei este acum marea problemă, ci regionalizarea, în care USL şi-a pus mari speranţe, vizînd o nouă modalitate de absorţie şi gospodărire a fondurilor venite de la Uniunea Europeană. Vice-prim-ministrul Dragnea afirmă că ar putea găsi o formulă pentru a depăşi blocajul. Desigur, cea mai simplă formulă pentru a-l scoate din joc pe Băsescu ar fi organizarea referendumului chiar în condiţiile acestei legi, adică ale participării a 50% plus unu din alegători. Cifra, în sine, ar fi mai mică decît participarea de la ultimul referendum, acela de debarcare a lui Băsescu din fruntea statului. Vom vedea, la 5 iulie, cînd Institutul Naţional de Statistică va anunţa oficial rezultatele ultimului recensămînt, cîţi cetăţeni români sîntem, cîţi avem drept de vot şi care ar fi, deci, numărul minim necesar de participanţi la referendum, conform legii încă în vigoare pînă anul viitor.

Iată, însă, că, şi în această chestiune, Băsescu are un cuvînt de spus. L-a spus în bătaie de joc, anume că nu crede că referendumul ar reuşi, sugerînd, totodată, că, şi dacă s-ar prezenta suficienţi votanţei, aceştia n-ar accepta modificările la Constituţie, fiindcă acestea ar fi făcute de o “gaşcă”, de gaşca USL, cam aşa cum ar fi făcut modificările actualei forme a Constituţiei, în 2003, altă “gaşcă”, aceea a lui Adrian Năstase. Trec peste dovada unei uri viscerale faţă de Năstase, pe care Băsescu nu şi-o poate reprima şi o exprimă, împotriva regulilor bunului simţ, a statutului său public, care i-ar cere o minimă bunăcreştere. Trec şi peste faptul că, în 2003, modificările constituţionale au fost votate şi de parlamentarii PD, partid condus chiar de Băsescu.

Însă a considera Parlamentul o “gaşcă”, a repeta public acest lucru, este foarte grav, o insultă care depăşeşte mîrlănia specifică personajului: este un nou atac, pe care Parlamentul ar fi trebuit să-l sancţioneze imediat, cu energie. Din păcate, n-a făcut-o. Aşa că Băsescu poate să-şi bată joc, în continuare de orice şi de oricine – iar exemplul său va fi urmat de clănţăi mai mici, amplificînd, astfel, starea de haos, de sfidare a fundamentelor democraţiei noastre atît de “originale”.