Parlamentarii “second hand” sînt perfect legali …

Ilie CĂLIAN

CALIANDouă au fost reacţiile vehemente după alegerile de duminică. Prima – referitoare la creşterea numărului de parlamentari, pînă la 588. Scandalul este cu atît mai mare, cu cît principalii beneficiari au fost candidaţii PDL/ARD – exact aceia care nu au izbutit să ocupe nici un loc de parlamentar cu 50% + un vot (cu excepţia unuia singur, în Republica Moldova). Iar scandalul este cu atît mai mare cu cît numărul oficial de votanţi este, evident, prea mare faţă de numărul real al populaţiei stabile, cu drept de vot, din România. (Despre votul “diasporei”, care plăteşte impozite în alte ţări şi se supune legilor altor ţări, dar îşi bagă nasul în bugetul României şi legile României am scris şi voi mai scrie. Despre numărul real al populaţiei României şi numărul celor cu cetăţenie se va putea vorbi cu competenţă, bazîndu-ne pe cifre, abia anul viitor, cînd vom avea rezultatele exacte ale recensămîntului din octombrie 2011.)

Este, însă, justificată reacţia populaţiei la acest rezultat al votului din 9 decembrie?! După mine, nu. Ne aflăm în mereu aceeaşi situaţie: cînd e vorba de a vota cu mintea limpede, românul “jmecher” ori bate cîmpii, ori stă deoparte. Cînd Traian Băsescu a propus “înnoirea” şi “întinerirea” clasei politice, prin abandonarea votului de partid pe liste şi înlocuirea lui cu votul uninominal – cît mai “pur” şi cu un singur tur de scrutin -, a existat un curent de aprobare mult peste media populaţiei. Populaţie care n-a priceput în ce capcană este atrasă. Cînd USL a dorit modificarea legii, PDL, apoi Curtea Constituţională – prin cei cinci judecători ai lui Băsescu – s-a opus, susţinînd exact sistemul cu care s-a votat duminică. Asta, pentru că Băsescu ştia că PDL nu prea are şanse să prindă locuri în viitorul Parlament. Practic, pe de o parte, Băsescu trăncănea despre 300 de parlamentari, iar pe de alta susţinea sistemul de vot care să asigure locuri pentru partidul său. Că, după atîţia ani în care i-a minţit sistematic pe români, aceştia l-au aprobat, totuşi, nu trebuie să ne mire, dacă analizăm lucid capacitatea electoratului actual de a pricepe mecanismele democraţiei parlamentare. Cea mai bună dovadă este faptul că majoritatea electoratului continuă să-i înjure pe politicienii “traseişti”, dar nu observă existenţa unei imense mase de alegători “traseişti” – peste 50%, conform participării la vot de duminică, 9 decembrie – care fie nu ştie cu cine votează (adică nu ştie care ce-i “dă”), fie îşi schimbă opţiunile ca izmenele.

Pe scurt: am fost şi am rămas partizanul votului pe liste de partid şi în două tururi de scrutin pentru posturile unicat (primar, preşedinte de consiliu judeţean). Dar, acum, nu pot decît să “apăr” aceste rezultate: aritmetic vorbind, aceşti parlamentari au fost aleşi legal, conform totalului procentelor de la nivelul întregii ţări. Aici este necesară o precizare: principiul redistribuirii are un “sîmbure” raţional. Anume: să fie reprezentate, pe cît posibil, toate opţiunile. Pe de altă parte, redistribuirea naţională îşi are şi ea raţiunea ei: acum n-a fost vorba despre desemnarea unor consilieri locali sau judeţeni, ci de Parlamentul României, adică al tuturor judeţelor. Nu e bine aşa?! Dar cine i-a obligat pe cetăţenii români să-i dea gir, să-l aleagă de două ori preşedinte pe cel care a manevrat această lege?! Băsescu s-a prevalat mereu de faptul că el a fost ales de români. Aş zice că n-au decît să se spele pe cap cu el cei care l-au ales – numai că răul pe care Băsescu îl face sistematic se răsfrînge asupra tuturor. Deci: buni sau răi, aceştia sînt “aleşii neamului” … şi neamurilor, clanurilor, naşilor, finilor de partid şi de stat, cîrdăşiilor de interese din România.

Şi mai este ceva, ce judecătorii lui Băsescu, de la Curtea Constituţională, n-au vrut să observe (sau sînt cu adevărat incompetenţi): jocul cu procentele voturilor intră în contradicţie cu cifra absolută a reprezentării în Parlament. Adică, se adună mere cu pere şi astfel se încalcă un principiu constituţional – acela al reprezentării populaţiei în Parlament conform numărului de locuitori (un parlamentar la atîtea zeci de mii). E adevărat, şi în cazul reprezentării minorităţilor naţionale, “altele decît cea maghiară”, este încălcat acest principiu. Pînă la urmă, se vede că refuzul, de atîţia ani, de a gîndi o reprezentare în parlament pe criterii exclusiv politice – fără a le amesteca cu cele etnice – ne-a jucat feste cumplite. Pînă la urmă, viitoarea Constituţie va trebui să clarifice, printre altele, că România este o republică parlamentară (nu semiprezidenţială, nu prezidenţială şi nici “sferto”-prezidenţială), bazată pe partide politice şi nu pe alt soi de farafastîcuri.

Cealaltă reacţie vehementă a fost împotriva intenţiei exprimate confuz – dacă nu chiar foarte confuz – de premierul Victor Ponta, dar în calitatea sa de preşedinte al PSD şi copreşedinte al USL – de a colabora cu UDMR. Îngrijorarea este justificată, dar o discuţie specială pe această temă trebuie să ia în considerare mai multe chestiuni. Deocamdată este suficient să notez că Victor Ponta nu este la prima comunicare confuză, poate din graba de a “da semnale” cuiva – în ţară, înafară …

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.