Papa

RADU VIDA

Sîntem păcătoşi! – bolborosea o femeie cu broboadă neagră, împrăştiind pămîntul uscat de arsura soarelui canicular. Praful îi aluneca printre degete şi nici o boare măcar nu împrăştia minusculele particule lăsate în voia sorţii.
Eram la marginea unei tarlale încremenite în pulbere gălbuie, unde nici buruienile nu-şi mai făcuseră cărare spre lumină. Iarba, în smocuri răzleţe, era arsă, iar pămîntul fisurat arăta ca după un cutremur: vălurit, stacojiu… Bătrîna care mi-a atras atenţia îşi lăsase capra dezlegată; animalul, costeliv,  sufla greu şi rumega, dezamăgit parcă, aerul fierbinte. Secetă. Foamete. Deznădejde.
Agricultura şi, mai ales, oamenii ei au suferit şi suferă de pe urma pustiirii din ultima vreme. Nu a ajuns că s-au făcut greşeli fundamentale în abrogarea proprietăţii comune şi restituirea proprietăţilor private; n-au fost suficiente jafurile din fostele IAS-uri şi SMA-uri; după cum, parcă nimeni nu s-a mulţumit cu depopularea şi îmbătrînirea satelor. A fost nevoie ca şi Natura să dea o mînă de ajutor. Iar soarele să pîrjolească tot. Să împuţineze apa din sol, să sece fîntînile, să nimicnicească albiile rîurilor. Aşa trebuie să arate începutul prăpădului…
Evident că asta n-are nici o legătură cu faptul că sîntem sau nu păcătoşi. (Ar fi chiar aiurea ca Domnul să ne pedepsească în felul acesta. În bunătatea Lui, zic, nu se poate să ne condamne la inaniţie!). Ceea ce este sigur, e că trebuie să ne ajutăm singuri. Pentru că, la iarnă şi, poate, şi în primăvară efectele dezastrului se vor simţi şi mai puternic. Sper, aşadar, ca vorbele de politician să se adeverească şi, în primul rînd, Guvernul să ia acele măsuri care pot diminua într-un fel dezastrul.
Rectificarea bugetară a adus o serie de promisiuni. Iar premierul Victor Ponta a afirmat într-o declaraţie de presă că fiecare leu atras de guvern va merge la agricultură.  Sigur că există şi alte nevoi. Dar s-a dispus ca bugetul rectificat să consemneze ridicarea deficitului de la 1,9 la 2,25% din PIB. Asta-i situaţia! Nu putem sta pe cifre, fabricate la mesele bogaţilor de la Bruxelles, şi să lipsim de papa milioane de oameni. Trebuie, desigur,  asigurate şi fonduri pentru cofinanţarea plăţii la banii europeni, trebuie rambursate sumele reţinute pensionarilor, să ne dăm datoriile, trebuie…
Dar trebuie să asigurăm românilor mîncarea! Primele gesturi au şi apărut. Au fost destinate fonduri speciale pentru ajutorarea celor 558.000 de cultivatori de terenuri între 1 şi 10 hectare care au avut grave pierderi în urma secetei din această vară.
Revin la o declaraţie politică importantă: toate resursele suplimentare faţă de ce deţine Guvernul vor fi îndreptate spre agricultură. Spusa premierului trebuie să se adeverească. E adevărat că o economie poate funcţiona numai în armonie. E nevoie şi de sector productiv, şi de cel bancar, şi de cel industrial. Dar foametea este cea mai cruntă. Pentru că, realmente, se poate şi fără blocuri, şi fără maşini, şi fără saci de bani.Dar nu se poate fără mîncare! Trebuie, aşadar, ca toţi oamenii satelor să se mobilizeze! Şi, conform unei ţîpurituri mai vechi, să cultive fiecare palmă de pămînt. Care se poate, bineînţeles.
Nu-s prăpăstios. Nici păcătos, cred. Dar am curajul să spun că numai uniţi vom trece şi peste aceste necazuri. Muncind, adică, pe toate fronturile.